Cleopatra David

Se poate face artă doar pe jumătate? Se poate urca pe scenă fără credință în ceea ce exprimi? Poți participa la proiecte care sunt îndoielnice din punct de vedere artistic doar pentru vizibilitate, conformism sau interes? Sunt întrebări care m-au urmărit ani la rând. Nu ca dileme, ci ca puncte de orientare. Am simțit mereu, instinctiv, că nu pot trăda arta și tot ceea ce înseamnă ea pentru umanitate: adevăr, frumusețe și sens. Am spus uneori „nu” unor contexte care păreau avantajoase. Am refuzat invitații în care valoarea era înlocuită cu zgomot. Am preferat drumul mai lent, dar limpede, în locul compromisului învelit în aplauze. Această poziție nu a fost niciodată despre orgoliu. Ci despre loialitate față de ceva mai înalt decât mine: vocația, misiunea artei, puterea transformatoare a actului artistic autentic. Când am descoperit tex tul „Demnitatea artei” scris de Shri Mataji Nirmala Devi în 1961, am avut o confirmare profundă: ceea ce făceam — și ceea ce refuzam să fac — avea ...

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...

  De câțiva ani încoace, asist tot mai des la o tendință ciudată: glorificarea unor trăsături negative, pe motiv că „așa suntem noi” sau că "nu ne trebuie nouă ce fac intelectualii ăia”. Superficialitatea, mediocritatea, amatorismul, compromisul și kitschul nu mai sunt privite ca derapaje, ci ca fiind acceptabile, chiar demne de promovat. Materialismul, în toată forța lui, își face loc prin aceste manifestări. Când forma contează mai mult decât fondul, când se premiază aparențele și nu esența, e clar că ceva e pe cale să se piardă. Să fim sinceri: chiar dacă un lucru este bine făcut din punct de vedere tehnic, științific sau artistic, nu poți fi mereu sigur de acceptare, succes sau de recunoașterea valorii. Dar dacă este făcut greșit sau cu jumătate de măsură, ai garanția eșecului. De unde vine această confuzie? Am ajuns să ne obișnuim cu puțin și cu prost. Am fost educați, direct sau indirect, într-o cultură a supraviețuirii, nu a calității. Am fost imbecilizați de stalinism...

 Chapter Two: I Thought That... This one's short — and brutal. You know how in grammar lessons we were taught that certain prepositions or expressions introduce the dative or genitive case? Well, “I thought that...” is a special expression. It doesn't introduce a case. It introduces a lie. Examples? “I thought you weren’t hungry, that’s why I didn’t cook.” “I thought you didn’t like romance, that’s why I didn’t bring flowers.” Oh, really? This is the kind of excuse we used to make when we were 10 and trying to escape the last class of the day. “I thought school ended early!” Meanwhile, we were halfway home with a sandwich in our hand and a very guilty conscience. Back then, it was sort of cute. Now? Not so much.  Let’s be honest. If you've hurt someone, neglected a responsibility, or dropped the ball entirely — who’s really going to believe your ridiculous “I thought that...” excuse? You might buy yourself a few seconds by confusing the other person with y...

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii. Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate. Pe care să o alegem? Nici una! Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri. Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:   Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria.  Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoi...

Sâmbătă, 15 martie, de la ora 18:00, Biserica Anglicană din București va găzdui concertul  „Scrisoare de dragoste” ,  susținut de soprana  Cleopatra David  și cvartetul de coarde alcătuit din membri ai Filarmonicii George Enescu. Efervescența  Belle Époque  renaște într-un eveniment ce integrează muzica, poezia și arhitectura, într-o nouă experiență senzorială și spirituală, în care rafinamentul și sensibilitatea lui Gustav Mahler devin esența călăuzitoare.  Iubirea și frumusețea sunt celebrate și evocate în toate manifestările lor: de la sacru la lumesc, de la felul în care natura ne răsfață cu spectacolul florilor din fiecare primăvară până la delicatețea gesturilor prin care se exprimă cele mai intime sentimente.  Biletele sunt disponibile  aici  (discount 20% până pe 24 februarie) Partener:  Forumul Cultural Austriac   Sâmbătă, 15 martie 2025 Ora: 18:00 Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3) Cleopatra Davi...

  Chapter ONE:  I’m Sorry! Of course, your mom taught you that it’s polite to say  “I’m sorry”  after an accidental burp—or even after, you know,  punching someone in the face.   “Say sorry, and all is forgiven!” But if you’re over 18, you’ve probably encountered a little word called  consequences —and unfortunately, simply following the penal code isn’t enough. Saying  “sorry”  after messing up won’t magically fix things anymore. There’s a difference between a burp and, let’s say,  lying to someone  or  insulting them. Here’s the harsh truth: nobody actually cares whether you  feel  sorry or not. What matters is that you’ve created a crack—sometimes a full-blown  earthquake —in another person’s world. If you truly want forgiveness, you have to  ask  for it. But not by just throwing out the word  “sorry”  like it’s a coupon for free absolution. That’s just a social convention—a polite way to s...

Acum un an, organizam și prezentam Lectia de Istorie la Ateneul Român, unde a fost invitat de onoare istoricul Ștefan Popescu, iar cvartetul Filarmonicii "George Enescu" a susținut un concert de muzică românească. Pe 24 ianuarie 1859 eram doar Principatele Române Unite, dar atunci s-a aprins scânteia care ne-a așezat pe drumul spre ceea ce suntem astăzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin viziunea multor oameni cu mintea și inima deschise, educați în universitățile din capitalele europene, am crescut ca națiune. Un an mai târziu, în 1860, se înființa prima universitate modernă, cea de la Iași – un pas imens pentru educația noastră, care avea să devină temelia evoluției. (Colegiul Iezuit de la Cluj din 1581 e o altă poveste, dintr-o altă realitate!) Astăzi, celebrăm mai mult decât unirea – celebrăm educația, cultura, principiile democratice, spiritualitatea adevărată, progresul social, economic și tehnologic. Și, mai presus de toate, celebrăm bunul-simț și echilibrul, valori...