Treceți la conținutul principal

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

 


Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice.

Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată  frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane.


Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări care sublimează forța marilor desfășurări orchestrale în delicatețea muzicii de cameră, printr-un echilibru aproape matematic, apropiat de proporția de aur.

Însă ceea ce face acest concert cu adevărat special este fuziunea dintre interpreți și spațiu: sonoritatea caldă a cvartetului, împletită cu vocea umană și acustica Bisericii Anglicane, transformă fiecare frază muzicală într-o construcție vie, ce cuprinde vibrația și fiorul trăirilor fiecărui spectator.

Experiența frumuseții totale, concretizată în imagine, sunet, poezie, arhitectură, energie, sinceritate - iată ce aduce diferit concertul Scrisoare de dragoste, pentru cei ce vor trece pragul spațiului sacru și elegant al edificiului neogotic ridicat la începutul secolului trecut. Vă invităm să fiți parte dintr-un act de comuniune artistică în care vom încetini curgerea timpului, evocând strălucirea Belle Époque.


📅 Data: Sâmbătă, 15 martie 2025
🕕 Ora: 18:00
📍Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3)

Cleopatra David – soprană

Natalia Pancec - vioară 

Tania Zâmbreanu – vioară

Marius Nițu – violă 

Eugen-Bogdan Popa – violoncel

Cu participarea pianistei Anamaria Biaciu-Popa

Program

Gustav Mahler
Adagietto din Simfonia nr. 5
Rückert-Lieder
Simfonia nr. 4 (selecțiuni)

Erich Wolfgang Korngold
Cântecul Mariettei din opera Die tote Stadt

Bilete reduse doar până pe 24 feburarie aici:  

https://www.blt.ro/scrisoare-de-dragoste.html

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...
Un comentariu
Citiți mai multe