Treceți la conținutul principal

Handbook for Adult Life

 

Chapter ONE: I’m Sorry!


Of course, your mom taught you that it’s polite to say “I’m sorry” after an accidental burp—or even after, you know, punching someone in the face. “Say sorry, and all is forgiven!”

But if you’re over 18, you’ve probably encountered a little word called consequences—and unfortunately, simply following the penal code isn’t enough. Saying “sorry” after messing up won’t magically fix things anymore. There’s a difference between a burp and, let’s say, lying to someone or insulting them.

Here’s the harsh truth: nobody actually cares whether you feel sorry or not. What matters is that you’ve created a crack—sometimes a full-blown earthquake—in another person’s world. If you truly want forgiveness, you have to ask for it. But not by just throwing out the word “sorry” like it’s a coupon for free absolution. That’s just a social convention—a polite way to shut people up when you accidentally step on their toes in a crowded elevator.

Real forgiveness? That’s earned. And guess what? It’s not guaranteed—because you’re not five anymore. At the very least, you need to prove you won’t repeat the thing that caused harm.

Ideally, you should undo the damage. Oh, you can’t? Just now realizing life isn’t a video game with an undo button? Well, welcome to adulthood. Now you have to find a different way to make things right—and just saying sorry isn’t one of them.

Still want to keep this person in your life? Or worse, have to see them every day because of work, family, or some other cruel twist of fate? Then you need their forgiveness. And while a genuine apology is a start, a little compensation wouldn’t hurt either. Maybe a heartfelt act of kindness. Or, you know, something simple like curing cancer or bringing world peace.

Good luck with adulthood! Follow me for more chapters—because trust me, you’ll need them. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...