Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta demnitatea artei

Despre muzică, libertate și curajul de a crea – Festivalul AERIAL

Niciodată nu este destulă muzică. Chiar dacă avem Festivalul Enescu – un colos cultural, un produs al mega-industriei muzicale – uneori simțim nevoia de ceva adresat ție și doar ție, ceva „hand-made”. Asta aduce Festivalul AERIAL , inițiat de pianista și compozitoarea Anca Elena : un manifest artistic care nu cere voie să existe și care îndrăznește să își găsească drumul în afara circuitelor oficiale. Am bucuria să fiu invitată în această serie de recitaluri , care se desfășoară între 31 august și 14 septembrie, în locuri cu suflet – Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” și Palatul Mogoșoaia – dar și în spațiul digital, cu o primă audiție online, accesibilă tuturor. Anca Elena, autoarea acestui festival, a decis să transforme o serie de proiecte tratate cu indiferență de instituțiile finanțatoare într-o sărbătoare a libertății artistice. „Muzica nu cere aprobare” – iar acest motto se simte în fiecare program! În această aventură muzicală, ne vom alătura Ancăi două soprane -...

Demnitatea artei: o alegere conștientă

Se poate face artă doar pe jumătate? Se poate urca pe scenă fără credință în ceea ce exprimi? Poți participa la proiecte care sunt îndoielnice din punct de vedere artistic doar pentru vizibilitate, conformism sau interes? Sunt întrebări care m-au urmărit ani la rând. Nu ca dileme, ci ca puncte de orientare. Am simțit mereu, instinctiv, că nu pot trăda arta și tot ceea ce înseamnă ea pentru umanitate: adevăr, frumusețe și sens. Am spus uneori „nu” unor contexte care păreau avantajoase. Am refuzat invitații în care valoarea era înlocuită cu zgomot. Am preferat drumul mai lent, dar limpede, în locul compromisului învelit în aplauze. Această poziție nu a fost niciodată despre orgoliu. Ci despre loialitate față de ceva mai înalt decât mine: vocația, misiunea artei, puterea transformatoare a actului artistic autentic. Când am descoperit tex tul „Demnitatea artei” scris de Shri Mataji Nirmala Devi în 1961, am avut o confirmare profundă: ceea ce făceam — și ceea ce refuzam să fac — avea ...

Cum am ajuns să cânt operă

Fiecare om are un vis, care este creionat încă din copilărie. Mulți își doresc să urmeze profesii care îi fascinează, dar pe care nu au curaj să le practice sau să se pregătească pentru ele în viața adultă. Alții merg în zona familiarului, alegând profesiile părinților sau bunicilor. Generația părinților noștri, născuți imediat după Al Doilea Război Mondial, nu a avut prea multe șanse, unii nici măcar nu au avut acces al învățământul superior, însă, o dată cu Revoluția, pentru noi s-au deschis multe uși. Ca majoritatea copiilor crescuți în perioada comunistă, de mine au avut grijă bunicii, așa că a crescut la țară. La televizor erau, pe vremea aceea, programe de varietăți, așa că ne uitam cu toții la emisiuni în care erau prezente fragmente din opere, operete, sau balet. Țin minte cât îi plăceau bunicii ținutele Elvirei Cârje! Erau și multe filme biografice, așa că am urmărit cu plăcere serialul despre Johann Sebastian Bach. Dar prima operă pe care am văzut-o integral a fost Carmen ....