Treceți la conținutul principal

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii.

Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate.

Pe care să o alegem?

Nici una!

Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri.

Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:

 
Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria. Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoie să fii îndrăgostit, adică să fii un pic euforic și rupt de realitate în timp ce îți imaginezi că cel/cea cu care te ții de mână e perfecțiunea întruchipată, pentru a înțelege iubirea. Poți să-ți oferi iubire și compasiune în primul rând ție ași apoi tuturor celor din jur care au nevoie de ea, mai ales părinților. În plus, cine spune că trebuie să aștepți un partener pentru a primi flori ? Oferă-ți un buchet impresionant, o masă la un restautant bun și, mai ales, un bilet la un concert în care muzica înseamnă cu mult mai mult decât bifarea normei (cum se întâmplă în instituțiile de stat) și unde artiții își pun inima pe scenă. Adică la Scrisoare de dragoste,care va avea loc la Biserica Anglicană pe 15 martie la ora 18.00. Biletele cu reducere sunt disponibile până pe 24 februarie (da, de Dragobete) aici
Și nici dar nici acolo nu este vorba (doar) despre iubirea romantică, însă povestea programului face obiectul unui alt articol.


Așa că....la mulți ani și la multă iubire adevărată, creatoare, înălțătoare, indiferent ce zi este, indiferent dacă avem sau nu pe cineva alături, și trăiți frumos, nu doar pe 14 sau 24 februarie, ci în fiecare zi! 


Sâmbătă, 15 martie 2025
Ora: 18:00
Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3)


Cleopatra David – soprană
Natalia Pancec - vioară 
Tania Zâmbreanu – vioară
Marius Nițu – violă 
Eugen-Bogdan Popa – violoncel
Cu participarea pianistei Anamaria Biaciu-Popa

Program

Gustav Mahler
Adagietto din Simfonia nr. 5
Rückert-Lieder
Simfonia nr. 4 (selecțiuni)

Erich Wolfgang Korngold
Cântecul Mariettei din opera Die tote Stadt
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...
Un comentariu
Citiți mai multe