Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși.
Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina.
Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist.
Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc, lucid, ancorat în sens.
Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania artei, nu a tensiunii.
Undeva, în noiembrie anul trecut, s-a produs o ruptură.
Totul era acaparat de talk-show-uri politice, alarme globale și bucle de indignare: vai CG, vai Var Simion, vai Trump, vai Putin, vai Ciolacu, vai Nordis!
Podcasturi, breaking news, editorialiști, analize, opinii…
Mă trezeam cu Stalin, adormeam cu Israel și China. Pacea era o promisiune suspendată, crizele — o obișnuință.
Și totuși, în tot acest timp, am scris. Am învățat. Am cântat. M-am prezentat la repetiții. Am conceput proiecte.
Dar respirația mea era diferită și o durere surdă îmi ținea coprul captiv.
Azi dimineață, am reluat reportajele în franceză.
Ieri am mai terminat o carte.
Am tăcut o oră întreagă fără să simt presiunea noutăților.
Liniștea mea are din nou subtitrare.
Este o formă personală de igienă mentală, o revenire la lucruri alese, nu impuse, la realitate, nu la panică.
La acea liniște activă care nu înseamnă deconectare, ci conectare verticală — cu sens, cu profunzime, cu rădăcină.
Într-o lume în care totul se întâmplă „acum” și „mult”, am ales din nou bine și clar.
Am ales limba în care vreau să înțeleg lumea.
Și să mă înțeleg pe mine.
Comentarii