Treceți la conținutul principal

Ce te deranjează la alții este, de fapt, defectul tău

 Oare?

Să vedem de unde vine această replică și cine o folosește.

Este o interpretare după bunul plac a unui citat din Jung:

„Tot ceea ce ne irită la alții ne poate conduce către o înțelegere a noastră înșine.”

A, păi e cu totul altceva.

În ce condiții suntem iritați de alte persoane?

Dacă cineva îți fură lucruri din casă, bani din bancă, și tu te superi și îl numești „hoț” sau chemi poliția, înseamnă că, de fapt, tu ești hoțul, conform interpretării unora?

Și alte lucruri mai rele.

În colectivitate, de multe ori se produc abuzuri, se încalcă limitele de bun-simț, dar când cei răniți protestează, li se dă replica: „Ce te deranjează la alții este, de fapt, defectul tău.”

Iată unde s-a ajuns.

Însă este, de fapt, încă un abuz.


Da, ce te irită la alții este, de fapt, ceva ce ție îți provoacă o rană. Uneori este nevăzută și nu îți dai seama decât în acea situație. Asta nu înseamnă că abuzatorul trebuie premiat pentru asta sau că devine erou pozitiv. Tot ceva foarte negativ, murdar, rămâne. Însă cel abuzat, dacă înțelege ce a vrut Jung să spună, se poate ridica de la pământ și să înceapă munca de vindecare a canalului stâng.

Da, uneori ceea ce ne irită la ceilalți poate scoate la suprafață o rană proprie — o frică, o traumă, o valoare personală încălcată sau o parte din noi pe care nu o acceptăm.

Această conștientizare nu scuză comportamentul greșit, negativ, malefic al altora, dar îi oferă celui rănit o șansă să se vindece, să devină mai conștient și mai liber interior.

Jung nu ne-a învățat să tolerăm abuzul. Din contră, ne-a învățat să ne cunoaștem umbrele, să le aducem în lumină, și să devenim întregi.

Nu, nu ești „defect” pentru că reacționezi la nedreptăți.

Da, uneori reacția ta poate arăta o rană mai veche sau o parte ascunsă din tine.

Nu tolera abuzul — NIMENI nu are dreptul să îți atace demnitatea

Dacă cineva greșește, este drept să răspundă legal, moral sau spiritual pentru asta.

Dar cel rănit, poate transforma acea suferință într-un pas spre vindecare. Poate învăța ceva despre sine și găsește sprijin în Dumnezeu pentru a accesa puterea sa interioară, poate selecta ce merită să păstreze și ce e bine să lase în urmă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...