Treceți la conținutul principal

Handbook for Adult Life

 Chapter Two: I Thought That...


This one's short — and brutal.

You know how in grammar lessons we were taught that certain prepositions or expressions introduce the dative or genitive case? Well, “I thought that...” is a special expression. It doesn't introduce a case. It introduces a lie.

Examples?

“I thought you weren’t hungry, that’s why I didn’t cook.”

“I thought you didn’t like romance, that’s why I didn’t bring flowers.”

Oh, really?


This is the kind of excuse we used to make when we were 10 and trying to escape the last class of the day. “I thought school ended early!” Meanwhile, we were halfway home with a sandwich in our hand and a very guilty conscience. Back then, it was sort of cute. Now? Not so much. 

Let’s be honest. If you've hurt someone, neglected a responsibility, or dropped the ball entirely — who’s really going to believe your ridiculous “I thought that...” excuse? You might buy yourself a few seconds by confusing the other person with your lack of logic and sheer audacity. But spoiler alert: you've also just lost a chunk of their respect. Possibly forever.

Worth it? Probably not.

Wouldn’t it be easier to just take responsibility and do the right thing ASAP (assuming it’s not already too late)? Definitely.

And don’t even try this in the workplace. Your colleague or manager might not call you out, but rest assured — you’ve just made yourself an enemy. And the silent ones are the scariest.

Good luck with adulthood! Follow me for more chapters—because trust me, you’ll need them.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Serghei Rahmaninov: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31  este, alături de Vecernii, una dintre lucrările corale majore ale lui Serghei Rahmaninov. A fost scrisă în 1910, după turneul în Statele Unite ale Americii, perioadă în care Rahmaninov a compus Preludiile Op 32 (1910) şi Studiile-tablouri Op 33 (1911). Terminată în mai puţin de 3 săptămâni, lucrarea a fost cântată în premieră de Corul Şcolii Sinodale din Moscova la 25 noiembrie 1910. Compozitorul i se confesa într-o scrisoare prietenului său Nikita Morozov: „M-am gândit mult timp la Liturghie şi pentru mult timp m-am străduit să o scriu. Am început să lucrez la ea oarecum din întâmplare şi dintr-o dată am devenit fascinat. De mult timp n-am mai scris ceva cu atâta plăcere.” La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, exista în rândul compozitorilor ruşi de muzică bisericească tendinţa de epurare din repertoriul sacru a influenţele străine (în special italiene şi germane) şi de reafirmare a stilului tr...