Treceți la conținutul principal

Armonia culturilor: muzică, dans și meditație la Frankfurt

Este timpul să îmi amintesc de verbele modale și de ordinea ciscumstanțialelor din limba germană, pentru că pe 27 septembrie voi avea bucuria să cânt la Frankfurt într-un eveniment care reunește muzica, dansul și meditația.  Pentru mine, ca soprană, fiecare recital este o întâlnire de suflet cu publicul, dar de această dată miza este și mai profundă: arta ca limbaj universal, expresie a devoțiunii față de Divin, punte între culturi și instrument de diplomație culturală




Alături de pianista Maria Merson, o artistă cu o carieră internațională impresionantă, vom aduce pe scenă lucrări semnate de marii romantici germani și austrieci – Schubert, Mahler și Brahms. Muzica lor este un spațiu comun al umanității, o dovadă că frumusețea, atunci când este împărtășită, trece dincolo de granițe.

Programul serii va fi centrat în jurul Realizării Sinelui, un moment interactiv de meditație Sahaja Yoga, metoda revoluționară creată de Shri Mataji Nirmala Devi și va fi ompletat de dansul clasic indian Bharatanatyam, interpretat de Nandini Fasold. Este o experiență intensă în care publicul nu doar asistă, ci participă activ, explorând dimensiunea spirituală a vieții și a artei.

În aceste vremuri tulburi, în care lumea are nevoie de repere de integritate și unitate, un astfel de eveniment demonstrează că arta nu este doar spectacol, ci și o formă de rezistență culturală și spirituală. Muzica, dansul și meditația ne reamintesc că suntem parte din aceeași umanitate și că prin cultură putem construi punți de înțelegere și pace.

Mă simt onorată să fac parte din acest proiect și cred că diplomația culturală nu înseamnă doar schimburi oficiale între instituții, ci și gesturi simple, sincere, prin care artiștii devin ambasadori ai valorilor universale: dialog, diversitate, spiritualitate.

Ne vedem la Frankfurt, într-o seară dedicată armonie culturilor!

Sâmbătă, 27 septembrie 2025, ora 18.00

Centrul cultural AMKA (adresa aici)

Detalii aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...