Treceți la conținutul principal

Scrisoare de dragoste: concert extraordinar la Biserica Anglicană din București

Sâmbătă, 15 martie, de la ora 18:00, Biserica Anglicană din București va găzdui concertul „Scrisoare de dragoste”, susținut de soprana Cleopatra David și cvartetul de coarde alcătuit din membri ai Filarmonicii George Enescu. Efervescența Belle Époque renaște într-un eveniment ce integrează muzica, poezia și arhitectura, într-o nouă experiență senzorială și spirituală, în care rafinamentul și sensibilitatea lui Gustav Mahler devin esența călăuzitoare. Iubirea și frumusețea sunt celebrate și evocate în toate manifestările lor: de la sacru la lumesc, de la felul în care natura ne răsfață cu spectacolul florilor din fiecare primăvară până la delicatețea gesturilor prin care se exprimă cele mai intime sentimente. 

Biletele sunt disponibile aici (discount 20% până pe 24 februarie)

Partener: Forumul Cultural Austriac


 Sâmbătă, 15 martie 2025

Ora: 18:00

Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3)




Cleopatra David – soprană

Natalia Pancec - vioară 

Tania Zâmbreanu – vioară

Marius Nițu – violă 

Eugen-Bogdan Popa – violoncel

Cu participarea pianistei Anamaria Biaciu-Popa

Program

Gustav Mahler
Adagietto din Simfonia nr. 5
Rückert-Lieder
Simfonia nr. 4 (selecțiuni)

Erich Wolfgang Korngold

Cântecul Mariettei din opera Die tote Stadt


Scrisoarea este un act sincer și intim, care refuză prescurtările și radiază o eleganță aparte, dar imaginați-vă o lume în care sentimentele nu au nevoie de cuvinte, unde muzica devine un mesaj direct către inima persoanei iubite. Exact asta face Gustav Mahler cu al său Adagietto din Simfonia nr. 5, pe care îl veți asculta chiar în deschiderea concertului nostru, cu un program dedicat iubirii și frumuseții manifestate în toate aspectele vieții. În data de 15 martie, vă oferim o invitație  nu doar la un concert, ci într-o călătorie senzorială în lumea magică a începutului de secol XX, când în muzică se aud ultimele bătăi de aripă ale Romantismului, într-un decor arhitectural de epocă: Biserica Anglicană, construită în stil neogotic în anul 1914

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe