Treceți la conținutul principal

Neobositul dirijor Jin Wang la festivalul SIMN

Abia s-au stins ecourile Simfoniei a cincea de Mahler şi un alt concert a început în frumoasa sală a Ateneului. Acelaşi dirijor, charismaticul Jin Wang, care două seri la rând a condus Orchestra Filarmonicii bucureştene a revenit pe podium în dimineaţa zilei de 24 mai pentru deschiderea Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi alături de Orchestra Universitaria a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. În program, au fost lucrări de Sebastian Androne, Dumitru Capoianu, Doina Rotaru şi … Jin Wang.
Concertul a fost dedicat tinerei generaţii: muzică nouă, o orchestră de tineret, un solist tânăr (Octavian Moldovean), un compozitor tânăr (Sebastian Androne) şi, la un moment dat, un dirijor tânăr (Andrei Racu).




Sebastian Androne are doar 25 de ani şi multe premii obţinute la concursurile de gen. Lucrarea sa, Erebos, prima din programul concertului, afişează o anumită atracţie a autorului faţă de zonele întunecate ale Universului. Au urmat Variaţiunile cinematografice (1965) de lui Dumitru Capoianu, antrenante, cu influenţe jazzistice, cu o componentă ritmică proeminentă.
Concertul nr. 1 pentru flaut, 13 instrumente de coarde şi percuţie (1986) al compozitoarei Doina Rotaru l-a avut ca solist pe Octavian Moldovean. Au fost folosiţi trei flauţi de dimensiuni (şi acordaje) diferite. Flautul este instrumentul căruia Doina Rotaru i-a dedicat cele mai multe dintre creaţiile sale, timbrul său fiind un liant între lumea spirituală românească arhaică şi cea a Extremului Orient. Aerat, introspectiv, concertul s-a bucurat de buna şi atenta interpretare a tânărului solist şi, de asemenea, de căldura audienţei.
Aşa cum a procedat şi în ediţia din 2013, Jin Wang a prezentat o lucrare proprie în primă audiţie. Daca anul trecut a venit cu Impresii din Tibet, în care melodiile pentatonice desprinse din spaţiul său cultural şi spiritual au fost îmbrăcate în armonii moderne, iar sectorul de percuţie a fost din plin exploatat, compozitorul s-a raportat de această dată la tradiţia muzicală europeană, realizând un adevărat Concerto grosso. Intitulată Concerto for the Young Orchestra, lucrarea lui Wang debordează de energie şi umor. O temă cromatică este trecută prin mai multe tipuri de scriitură muzicală, de la cel polifonic baroc până la … jazz şi rock. Sunt suprapuse straturi sonore cu ritmuri diferite, complicate, asimetrice. Din acest motiv, în unele momente a fost nevoie de un al doilea dirijor în faţa orchestrei, care a fost Andrei Racu, unul dintre studenţii lui Jin Wang. Lucrarea are forma de rondo, cu refrenul baroc si cupletele moderne, discursul muzical fiind întrerupt în anumite momente de semnale care reproduc soneriile de telefon, amintind ca gândire de muzica morfogenetică teoretizată de Aurel Stroe. Wang nu are însă intenţii avangardiste. Prin tehnicile diferite de compoziţie folosite, sunt ilustrate ideea de călătorie în timp, dar şi importanţa tradiţiei şi a educaţiei solide în haosul social contemporan.

Trebuie felicitaţi organizatorii festivalului pentru ideea de a încredinţa unui astfel de muzician concertul de deschidere. În afara faptului că muzica nouă a avut parte de una dintre cele mai bune viziuni posibile şi nu doar de o citire corectă, de o interpretare valoroasă şi nu de o achitare de sarcini, pregătirea concertului a reprezentat o şansă unică pentru membrii orchestrei, încă studenţi, de a lucra la nivelul profesionalismului. Şi acest lucru s-a realizat  sub bagheta unuia dintre cei mai valoroşi dirijori prezenţi pe scenele de concert bucureştene în ultimii ani.


Dirijor, compozitor şi formator, Jin Wang nu şi-a oferit nici un răgaz. După cel de al treilea concert susţinut la Ateneu, în aceeaşi seară a zilei de 24 mai, a dirijat, alături de studenţii săi, al treilea concert din seria Jin Wang and friends organizat în colaborare cu Institutul Cervantes din Bucureşti. Orchestra de Cameră Cervantes a fost condusă pe rând de maestru, studenţii săi Andrei Racu şi Gheorghe Iliuţă (cei doi profesori de orchestră ai liceelor de muzică din capitală) şi flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, în dublă ipostază de dirijor şi solist. Ştefănescu a fost, de altfel,  starul şi încântarea acestui eveniment. Maratonul lui Wang s-a încheiat aducându-l din nou pe muzicianul chinez în prim plan, de data aceasta ca violonist. Iubitor al provocărilor, dar nelăsând loc pentru compromisuri şi superficialitate, Jin Wang a împărtăşit cu generozitate publicului şi studenţilor săi, mai mult ca niciodată în acest sfârşit de mai,  piese din comorile sale sufleteşti şi spirituale.

Comentarii

Cleopatra David a spus…
Un alt articol despre acest eveniment si despre celelalte concerte din SIMN 2014 aici

http://no14plusminus.ro/2014/06/10/simn-2014/

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...