Treceți la conținutul principal

The inexhaustible conductor Jin Wang at SIMN Festival

Just after the last echoes of Mahler’s Fifth Symphony faded away, another concert started in the beautiful hall of Romanian Athenaeum. The same conductor, the charismatic Jin Wang, who for 2 evenings at end leaded the „George Enescu“Philharmonic Orchestra returned to the podium in the morning of 24th of May for opening of the International Week of New Music Festival together with „Universitaria” Orchestra of National University of Music Bucharest. The programme contained pieces by Sebastian Androne, Dumitru Capoianu, Doina Rotaru and … Jin Wang.
The concert was dedicated to the young generation: new music, a young orchestra, a young soloist (Octavian Moldovean), a young composer (Sebastian Androne) and, at some point, a young conductor (Andrei Racu).
Sebastian Androne is only 25 years old and he gained many prizes at international competitions. His piece,Erebos, the first in the concert’s programme, indicates a certain attraction of the author for the dark zones of the Universe. The Cinema Variations (1965) of Dumitru Capoianu followed, engaging, with influences of jazz and a prominent rhythmic component.
Concerto No. 1 for flute(s), 13 strings and percussion (1986) of composer Doina Rotaru had as Octavian Moldovean soloist. For this work were used 3 flutes of different sizes (and tuning). The flute is the instrument to which Doina Rotaru dedicated most of her compositions, his timbre being a bond between the ancient Romanian spiritual world and the Far-East one. Aerated, introspective, the Concerto had a good and attentive interpretation by the soloist’s side, and also got the warmth of the audience.


















As he proceeded for the 2013 edition of the festival, Jin Wang presented a work of his own in first audition. If last year he came with Tibet Impressions, whose pentatonic melodies were sliced off his own cultural and spiritual space and then vestured in modern harmonies, the percussion section being plentiful exploited. The composer reported himself for this occasion to the European musical tradition, creating a real Concerto grosso. Named Concerto for the Young Orchestra, Wang’s work overflows with energy and humour. A chromatic theme goes through several musical writing styles, from counterpoint to … jazz and rock. Several sound layers are superposed, having different, complicated and even asymmetric rhythms. For this reason, in some moments the second conductor was needed, and this was Andrei Racu, one of Jin Wang’s students. The piece has a rondo structure, with baroque refrain and the modern couplets, the musical flux being interrupted in some moments with telephone ring call like signals, recollecting in its way of thinking of the morphogenetic music put in theory and practice by Aurel Stroe. Wang, though, has no avant-garde intentions. By using different composition techniques, he illustrates the idea of time-travelling, but also the importance of tradition and solid education in the contemporary social chaos.
The organizers of the festival must be congratulated for the idea of giving to this musician the opening concert. Besides the fact that the new music had one of the best possible visions and not only a correct reading, had a valuable interpretation and not a duty discharge, the preparation of the concert became an unique chance for the members of the young orchestra, who are yet students, to work at a real professional level. And this happened under the guiding hand of one of the most precious/appreciated conductors present nowadays in our concert halls.
Conductor, composer and trainer, Jin Wang didn’t allow himself any moment of rest. After the third concert at the Athenaeum, in the evening of the same 24th of May, he conducted, together with his students, the third concert of Jin Wang and friends series organized by Cervantes Institute Bucharest .  Cervantes Chamber Orchestra was leaded by the Maestro, his students Andrei Racu and Gheorghe Iliuţă (the two orchestra teachers from the Bucharest music high schools) and the flute player Ion Bogdan Ştefănescu, who was both soloist and conductor. Ştefănescu was, no doubt, the star and the enchanting of this event. Wang Marathon ended after bringing back on the stage the Chinese musician, this time as a violin player. Loving the challenges, but not giving space to compromise and superficiality, Jin Wang shared with generosity with his audience and his students, more than ever at this and of May, pieces of the treasures of his soul and spirituality.
Cleopatra David

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...