Cleopatra David

Se spune adesea că o comunitate este ca o familie. Dar, la fel ca orice familie, vine la pachet cu toate imperfecțiunile și conflictele sale. Nimic nu e ideal — și poate că tocmai în imperfecțiune se ascunde autenticitatea. Totuși, rămâne întrebarea: cum arată idealul? Ce înseamnă perfecțiunea? Un răspuns frecvent e că perfecțiunea ar fi un model spiritual, o figură istorică pe care o admirăm. Însă, în mod paradoxal, oamenii tind să se distanțeze exact de acele exemple care i-ar putea transforma cu adevărat. De ce? Poate pentru că idealul, când devine prea real, ne incomodează. Dacă ne uităm puțin în istoria spiritualității, vedem că cele mai ridicole așteptări și reacții au fost față de Iisus Hristos.  De ce nu a fost Iisus acceptat? Pentru că evreii își imaginau un Mesia care să le rezolve problemele care îi preocupau pe ei atunci, în secunda aceea. Își doreau un erou războinic, cum mai avuseseră în trecut – pe Samson, Saul sau David. Cineva care să înlăture dinastia irodia...

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...

  De câțiva ani încoace, asist tot mai des la o tendință ciudată: glorificarea unor trăsături negative, pe motiv că „așa suntem noi” sau că "nu ne trebuie nouă ce fac intelectualii ăia”. Superficialitatea, mediocritatea, amatorismul, compromisul și kitschul nu mai sunt privite ca derapaje, ci ca fiind acceptabile, chiar demne de promovat. Materialismul, în toată forța lui, își face loc prin aceste manifestări. Când forma contează mai mult decât fondul, când se premiază aparențele și nu esența, e clar că ceva e pe cale să se piardă. Să fim sinceri: chiar dacă un lucru este bine făcut din punct de vedere tehnic, științific sau artistic, nu poți fi mereu sigur de acceptare, succes sau de recunoașterea valorii. Dar dacă este făcut greșit sau cu jumătate de măsură, ai garanția eșecului. De unde vine această confuzie? Am ajuns să ne obișnuim cu puțin și cu prost. Am fost educați, direct sau indirect, într-o cultură a supraviețuirii, nu a calității. Am fost imbecilizați de stalinism...

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

În perioada 28 noiembrie  - 12 decembrie 2023 la Sediul central al Bibliotecii Metropolitană București, are loc seria de evenimente reunite sub titlul  𝑾𝒊𝒍𝒍𝒊𝒂𝒎 𝑩𝒍𝒂𝒌𝒆 , 𝒖𝒏 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒕 𝒂𝒍 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒎𝒐𝒅𝒆𝒓𝒏𝒆 , din care face parte expoziția foto-documentară Pictura lui William Blake în lumina Sahaja Yoga, realizată de Carol și Luis Garrido (Marea Britanie). Carol și Luis Garrido au făcut timp de 14 ani o muncă de cercetare care, printre altele, a dus la descoperirea mormântului real al poetului, pictorului și profetului William Blake în 2018. Expoziția este prezentată în traducere românească și este dedicată centenarului Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga, personalitate care a promovat ea însăși arta lui Blake. Vernisajul are loc pe data de 28 noiembrie (ziua de naștere a lui William Blake), la ora 19.00   Calendarul evenimentelor: Marți, 28 noiembrie 2023, ora 19.00 - vernisajul expoziției Pictura lui William Blake în lum...

  Cu un destin demn de scenariul unui film, dirijorul Jin Wang este nu doar un muzician rafinat ci şi o personalitate interesantă. A plecat din China în 1986, a continuat studiile la Academia de Muzică din Viena şi în scurt timp a câştigat mai multe premii internaţionale. În ultimii ani s-a dedicat şi compoziţiei, fiind autorul unor lucrări simfonice şi vocal-simfonice în care tradiţionalul şi modernul sunt prezente deopotrivă. Cleopatra David: Aţi fost primul dirijor afectat de criza Covid în România. Eraţi în Bucureşti şi deja făcuserăţi câteva repetiţii când concertul s-a anulat. Cum se adaptează muzicianul şi omul Jin Wang la această situaţie? Ce vă lipseşte cel mai mult în aceste zile?   Jin Wang:  Sunt surprins să aflu că sunt primul dirijor afectat de criză. Am  avut de-a lungul vieţii tot felul de “premiere“: sunt primul dirijor de origine chineză care a câştigat opt competiţii internaţionale, sunt primul dirijor asiatic care a fost profesor la Stockholm Roya...

Prezentarea concertului de Craciun al Corului Filarmonicii "George Enescu" din 10 decembrie 2012