Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta educatie

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

La mulți ani, România!

Acum un an, organizam și prezentam Lectia de Istorie la Ateneul Român, unde a fost invitat de onoare istoricul Ștefan Popescu, iar cvartetul Filarmonicii "George Enescu" a susținut un concert de muzică românească. Pe 24 ianuarie 1859 eram doar Principatele Române Unite, dar atunci s-a aprins scânteia care ne-a așezat pe drumul spre ceea ce suntem astăzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin viziunea multor oameni cu mintea și inima deschise, educați în universitățile din capitalele europene, am crescut ca națiune. Un an mai târziu, în 1860, se înființa prima universitate modernă, cea de la Iași – un pas imens pentru educația noastră, care avea să devină temelia evoluției. (Colegiul Iezuit de la Cluj din 1581 e o altă poveste, dintr-o altă realitate!) Astăzi, celebrăm mai mult decât unirea – celebrăm educația, cultura, principiile democratice, spiritualitatea adevărată, progresul social, economic și tehnologic. Și, mai presus de toate, celebrăm bunul-simț și echilibrul, valori...

Cum am ajuns să cânt operă

Fiecare om are un vis, care este creionat încă din copilărie. Mulți își doresc să urmeze profesii care îi fascinează, dar pe care nu au curaj să le practice sau să se pregătească pentru ele în viața adultă. Alții merg în zona familiarului, alegând profesiile părinților sau bunicilor. Generația părinților noștri, născuți imediat după Al Doilea Război Mondial, nu a avut prea multe șanse, unii nici măcar nu au avut acces al învățământul superior, însă, o dată cu Revoluția, pentru noi s-au deschis multe uși. Ca majoritatea copiilor crescuți în perioada comunistă, de mine au avut grijă bunicii, așa că a crescut la țară. La televizor erau, pe vremea aceea, programe de varietăți, așa că ne uitam cu toții la emisiuni în care erau prezente fragmente din opere, operete, sau balet. Țin minte cât îi plăceau bunicii ținutele Elvirei Cârje! Erau și multe filme biografice, așa că am urmărit cu plăcere serialul despre Johann Sebastian Bach. Dar prima operă pe care am văzut-o integral a fost Carmen ....

„Nici o redare online a unui concert nu va putea egala acea electricitate din aer care se instalează într-o sală cu public.“ Interviu cu violonistul Remus Azoiţei

  Artist dezinvolt, cuceritor şi sensibil, Remus Azoiţei este unul dintre cei mai apreciaţi violonişti români. A studiat la Juilliard School din New York şi Royal Academy of Music din Londra, a cântat pe scene renumite, cum sunt Carnegie Hall din New York, Konzerthaus Berlin şi a înregistrat integrala lucrărilor pentru pian şi vioară de Enescu. Cântă pe o vioară Niccolo Gagliano construită în 1755   Cleopatra David: Oricât am încerca să ocolim subiectul, criza COVID a lovit din plin în viaţa artistică şi în sistemul de educaţie.  Eram în mijlocul stagiunii când activitatea orchestrelor şi teatrelor, unde munca este colectivă, s-a oprit.  Cum vă afectează această întrerupere a apariţiilor scenice şi cum se adaptează violonistul şi profesorul Remus Azoiţei la situaţia actuală?  Remus Azoiţei:  Mă număr şi eu printre marile mase de artişti ale căror vieţi au fost afectate de dispariţia de pe scenă. Am avut multe concerte anulate, cu pierderi financiare mari, î...

„Decidenţii culturali au misiunea de a elabora strategii alternative, care să asculte de comandamentul calităţii” Interviu cu pianistul Viniciu Moroianu

  La 10 ani a susţinut primul recital, iar la 14 a debutat ca pianist concertist. Este laureat al concursurilor Guilde francaise des artistes solistes şi George Enescu şi are peste 1000 de apariţii scenice. Astăzi, maestrul Viniciu Moroianu este şi unul dintre mentorii tinerei generaţii de pianişti români. Printre numeroasele înregistrări, a realizat, în premieră absolută în 2019, integrala lucrărilor pentru pian solo de Lipatti. Cleopatra David: Pandemia COVID afectează dramatic viaţa artistică.  Eram în mijlocul stagiunii când activitatea orchestrelor şi teatrelor s-a oprit.  Cum vă afectează această întrerupere a apariţiilor scenice şi v-ati adaptat  la situaţia actuală? Viniciu Moroianu:  A fost şi continuă să fie o provocare majoră de viaţă, care mi-a dat o altă perspectivă asupra existenţei şi a morţii.  A trebuit să mă reinventez şi să-mi păstrez un psihic de granit, în condiţiile în care programările de concerte, jurii şi cursuri de măiestrie antama...

„Cultura nu e un moft, ci o necesitate care va defini viitorul societăţii.” Interviu cu dirijorul Cristian Măcelaru

  Cristian Măcelaru este dirijorul român cu cea mai spectaculoasă ascensiune profesională din ultimii ani. Distins în anul 2014 cu Premiul Solti pentru Dirijat şi Premiul Solti pentru tineri dirijori în 2012, şi-a început cariera în Statele Unite ale Americii, iar din 2018 colaborează cu cele mai importante orchestre europene. Cleopatra David: Sunteti român format în America, după mai mulţi ani ca dirijor al Orchestrei din Philadelphia, acum sunteţi Dirijor principal al WDR (Orchestra Radio din Köln) şi director desemnat al  Orchestre   National de France . Mutarea dintr-o ţară în alta înseamnă contactul cu mentalităţi diferite, sisteme fiscale diferite şi poate moduri diferite de a face muzică. Cum vă adaptaţi la aceste sisteme? Unde este  „a casă” şi care dintre ţări/sisteme este cel mai sănătos pentru muzica profesionistă? Cristian Măcelaru:  E adevărat, am trăit o mare parte de timp în America, iar acum, reîntorcându-mă în Europa, la început a fost o schimba...

Proiectul Wagner: reînvierea tradiţiei culturale

În 7 şi 8 octombrie va fi prezentat  la Ateneul Român  actul I al operei Parsifal de Richard Wagner în interpretarea celor mai buni solişti din întreaga lume, a Orchestrei si Corului Filarmonicii „George Enescu” şi a celui mai important dirijor român de operă, Christian Badea. În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile evenimentului, şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian,  precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală.  Formarea muzicienilor Christian Badea: Observ  multe probleme şi probabil subiectul va fi dezbătut în alte conferinţe de presă,  într-o formă mai argumentativă, mai mult o dezbatere, şi anume, că în cei 10 ani de când am venit în România, 5 ani m-am implicat foarte serios si activ prin fundaţia mea  observ o decădere constantă spre mare medi...

Proiectul Wagner - mai mult decât un spectacol

Pentru public În 7 şi 8 octombrie va fi prezentat  la Ateneul Român  actul I al operei Parsifal de Richard Wagner în interpretarea celor mai buni solişti din întreaga lume, a Orchestrei si Corului Filarmonicii „George Enescu” şi a celui mai important dirijor român de operă, Christian Badea. În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile evenimentului, şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian,  precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală.  Christian Badea: De ce fac pe bucaţele? Foarte interesant. în 1932 – 1933, George Georgescu a dirijat Parsifal la Teatrul Naţional , întreaga operă. În cronica de atunci a fost un comentariu care a spus ca e foarte frumos, foarte bine, dar e prea mult pentru public şi poate că ar fi mai bine sa se facă un act la fiecare spectacol şi să s...