Găsim în „înţelepciunea” populară clişeele după care ne ducem cei mai mulţi dintre noi viaţa. Avem impresia că facem alegeri, că suntem de capul nostru, însă, de cele mai multe ori, nu facem decât să respirăm, mulţi degeaba, în limitele unui tipar social moştenit de la străbuni. Una dintre zicători spune „să te faci frate cu dracul până treci puntea.” Compromisul şi-a făcut loc peste tot: în politică, în afaceri şi chiar în viaţa de familie. Totul se negociază, se caută „calea de mijloc”, tonul de gri care să satisfacă pe toată lumea. Dar a făcut cineva o statistică în legătură cu rentabilitatea compromisului? Să încercăm să vedem ce se întâmplă cu partea adversă. Aţi auzit vreodată de drac să se facă frate cu omul? Sau de drac să devină mai puţin …drac…pentru ca celălalt să poată trece puntea? Şi atunci unde este calea de mijloc? Omul ce recurge la compromis trăieşte cu iluzia rezolvării unei probleme, însă îşi vinde libertatea pentru un scop minor. De ce ar accepta drac...