Treceți la conținutul principal

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune.


Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă.


În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez Muzeul Cluny, dedicat artei medievale, unde toate traseele duc către camera 21, care expune șase tapiserii imense denumite Doamna și unicornul. Sunt realizate la începutul secolului al XVI-lea și au următoarele elemente: doamnă tânără îmbrăcată în roșu, unicornul și un leu. Aceste opere de artă decorativă m-au dus cu gândul la zeița Durga din cultura indiană, care este fecioară, al cărei vehicul este Leul, iar unicornul este o reprezentare a energiei Kundalini, care în cultura islamică este Calul Alb despre care vorbește Mahomed, iar în cea creștină este cel pe care va veni Iisus ca Judecător la sfârșitul timpurilor. Deci iată că spiritualitatea este universală, iar aceleași simboluri sunt prezente fie în scripturi, fie în legende. Unicornul nu poate fi prins decât de o fecioară, iar această creatură fabuloasă este idealismul. Tapiseriile sunt atât de frumoase încât pur și simplu te duci în acea sală și meditezi.


Parisul oferă și alte locuri pentru reflecție. Musée de l’Orangerie este o adevărată oază, unde pereții pictați de Monet cu nuferii săi invită la introspecție. Artistul a creat acest spațiu special pentru meditație, iar prima mea vizită acolo, în perioada pandemiei, a fost o experiență intensă prin liniștea și frumusețea experimentate. Astăzi, însă, atmosfera s-a schimbat – aglomerația și selfie-urile din săli au diminuat din farmec

Un alt loc este Muzeul de Artă Modernă, care conține salonul Raoul Dufy, unde este expusă pictura acestuia, La Fée Électricité, care are nu mai puțin de 600 m². Spiritul electricității traversează toate epocile, din Grecia antică până în secolul al XX-lea, iar ultimul domeniu pe care îl atinge este muzica, un concert vocal-simfonic. Sunt sigură că avea în minte Simfonia nr. 9 de Beethoven. În India, zeița electricității este Vishnumaya, de o puritate absolută, care controlează elementele, comunicarea și respectul de sine.





La muzeul Bourdelle, sculptor contemporan cu Brâncuși, reprezentant Art Deco, discipol al lui Rodin și maestru al lui Giacometti și Matisse, am descoperit-o pe Kundalini reprezentată ca un șarpe cu 3,5 bucle, Franța reprezentată ca o divinitate cu cele trei puteri Mahalakshmi, Mahasaraswati și Mahakali în spate în formă de șerpi și statuia Ioanei d'Arc, fecioara care a eliberat orașul Orleans, manifestare a lui Shri Durga






Dar nu-i așa că este frumoasă Românca? 
Sunt multe locuri frumoase, unde vezi palate de jur împrejur, iar câteva muzee sunt gratuite. Nici eu nu am ajuns peste tot.Dar Franța nu înseamnă doar Parisul. 
Despre ce am văzut în Normandia și pe Valea Loarei… data viitoare.
Vă doresc un Crăciun plin de bucurie și speranță!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...