Treceți la conținutul principal

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune.


Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă.


În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez Muzeul Cluny, dedicat artei medievale, unde toate traseele duc către camera 21, care expune șase tapiserii imense denumite Doamna și unicornul. Sunt realizate la începutul secolului al XVI-lea și au următoarele elemente: doamnă tânără îmbrăcată în roșu, unicornul și un leu. Aceste opere de artă decorativă m-au dus cu gândul la zeița Durga din cultura indiană, care este fecioară, al cărei vehicul este Leul, iar unicornul este o reprezentare a energiei Kundalini, care în cultura islamică este Calul Alb despre care vorbește Mahomed, iar în cea creștină este cel pe care va veni Iisus ca Judecător la sfârșitul timpurilor. Deci iată că spiritualitatea este universală, iar aceleași simboluri sunt prezente fie în scripturi, fie în legende. Unicornul nu poate fi prins decât de o fecioară, iar această creatură fabuloasă este idealismul. Tapiseriile sunt atât de frumoase încât pur și simplu te duci în acea sală și meditezi.


Parisul oferă și alte locuri pentru reflecție. Musée de l’Orangerie este o adevărată oază, unde pereții pictați de Monet cu nuferii săi invită la introspecție. Artistul a creat acest spațiu special pentru meditație, iar prima mea vizită acolo, în perioada pandemiei, a fost o experiență intensă prin liniștea și frumusețea experimentate. Astăzi, însă, atmosfera s-a schimbat – aglomerația și selfie-urile din săli au diminuat din farmec

Un alt loc este Muzeul de Artă Modernă, care conține salonul Raoul Dufy, unde este expusă pictura acestuia, La Fée Électricité, care are nu mai puțin de 600 m². Spiritul electricității traversează toate epocile, din Grecia antică până în secolul al XX-lea, iar ultimul domeniu pe care îl atinge este muzica, un concert vocal-simfonic. Sunt sigură că avea în minte Simfonia nr. 9 de Beethoven. În India, zeița electricității este Vishnumaya, de o puritate absolută, care controlează elementele, comunicarea și respectul de sine.





La muzeul Bourdelle, sculptor contemporan cu Brâncuși, reprezentant Art Deco, discipol al lui Rodin și maestru al lui Giacometti și Matisse, am descoperit-o pe Kundalini reprezentată ca un șarpe cu 3,5 bucle, Franța reprezentată ca o divinitate cu cele trei puteri Mahalakshmi, Mahasaraswati și Mahakali în spate în formă de șerpi și statuia Ioanei d'Arc, fecioara care a eliberat orașul Orleans, manifestare a lui Shri Durga






Dar nu-i așa că este frumoasă Românca? 
Sunt multe locuri frumoase, unde vezi palate de jur împrejur, iar câteva muzee sunt gratuite. Nici eu nu am ajuns peste tot.Dar Franța nu înseamnă doar Parisul. 
Despre ce am văzut în Normandia și pe Valea Loarei… data viitoare.
Vă doresc un Crăciun plin de bucurie și speranță!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...