Oare? Să vedem de unde vine această replică și cine o folosește. Este o interpretare după bunul plac a unui citat din Jung: „Tot ceea ce ne irită la alții ne poate conduce către o înțelegere a noastră înșine.” A, păi e cu totul altceva. În ce condiții suntem iritați de alte persoane? Dacă cineva îți fură lucruri din casă, bani din bancă, și tu te superi și îl numești „hoț” sau chemi poliția, înseamnă că, de fapt, tu ești hoțul, conform interpretării unora? Și alte lucruri mai rele. În colectivitate, de multe ori se produc abuzuri, se încalcă limitele de bun-simț, dar când cei răniți protestează, li se dă replica: „Ce te deranjează la alții este, de fapt, defectul tău.” Iată unde s-a ajuns. Însă este, de fapt, încă un abuz. Da, ce te irită la alții este, de fapt, ceva ce ție îți provoacă o rană. Uneori este nevăzută și nu îți dai seama decât în acea situație. Asta nu înseamnă că abuzatorul trebuie premiat pentru asta sau că devine erou pozitiv. Tot ceva foarte...