Treceți la conținutul principal

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

 


Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice.

Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată  frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane.


Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări care sublimează forța marilor desfășurări orchestrale în delicatețea muzicii de cameră, printr-un echilibru aproape matematic, apropiat de proporția de aur.

Însă ceea ce face acest concert cu adevărat special este fuziunea dintre interpreți și spațiu: sonoritatea caldă a cvartetului, împletită cu vocea umană și acustica Bisericii Anglicane, transformă fiecare frază muzicală într-o construcție vie, ce cuprinde vibrația și fiorul trăirilor fiecărui spectator.

Experiența frumuseții totale, concretizată în imagine, sunet, poezie, arhitectură, energie, sinceritate - iată ce aduce diferit concertul Scrisoare de dragoste, pentru cei ce vor trece pragul spațiului sacru și elegant al edificiului neogotic ridicat la începutul secolului trecut. Vă invităm să fiți parte dintr-un act de comuniune artistică în care vom încetini curgerea timpului, evocând strălucirea Belle Époque.


📅 Data: Sâmbătă, 15 martie 2025
🕕 Ora: 18:00
📍Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3)

Cleopatra David – soprană

Natalia Pancec - vioară 

Tania Zâmbreanu – vioară

Marius Nițu – violă 

Eugen-Bogdan Popa – violoncel

Cu participarea pianistei Anamaria Biaciu-Popa

Program

Gustav Mahler
Adagietto din Simfonia nr. 5
Rückert-Lieder
Simfonia nr. 4 (selecțiuni)

Erich Wolfgang Korngold
Cântecul Mariettei din opera Die tote Stadt

Bilete reduse doar până pe 24 feburarie aici:  

https://www.blt.ro/scrisoare-de-dragoste.html

Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe