Cleopatra David

  Suntem în plină perioadă a vacanțelor, însă muzica nu se oprește niciodată! Înainte de a da startul rezidenței artistice de la Paris ca titular al Bursei George Enescu oferită de Institutul Cultural Român, mai am un cuvânt de spus aici, la București. Începând cu stagiunea 2023 - 2024, muzicienii Filarmonicii George Enescu vin în comunitate cu programe muzicale sau educative. În iulie este rândul meu să fac acest lucru și am ales să vorbesc despre muzica lui George Enescu, compozitorul al cărui nume instituția noastră îl poartă cu mândrie și recunoștință. Vă invit la Sediul Central al Bibliotecii Metropolitane București luni, 15 iulie, la ora 17.00 în sala Auditorium. Intrarea este liberă!

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu tine, tu t