Treceți la conținutul principal

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried

Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone

Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry. Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo.

But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire.

Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title.
“Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.”

And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand?
You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now 😢💔.”
Translation: “Please observe my emotional depth while I take absolutely no action.”

Let’s reframe this. If someone’s car is stuck in a ditch, do you:
A) Panic and tweet about how worried you are, or
B) Help push the car (or at least order them a tow)?

Spoiler: Only one of those is useful, and it’s not the one involving a crying selfie and #ThoughtsAndPrayers.

Worry, by itself, isn’t compassion—it’s just stress in costume. It’s the emotional equivalent of forwarding an email and feeling like you’ve saved the world.
Worry plus action? Now we’re talking. That’s called giving a damn.

So next time you feel the need to say, “I’m so worried,” ask yourself:
Am I doing anything about it, or am I just starring in my own mini-drama called Look How Much I Care?

Because, respectfully, nobody needs another worry-vlogger when what they actually need is help with groceries, a ride to the ER, or maybe just a phone call.

So go ahead—worry. But also: call, show up, send the Venmo, walk the dog, bring the snacks, sign the petition, or at least Google something useful.

Good luck with adulthood! Follow me for more chapters—because trust me, you’ll need them.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Scrisoare de dragoste : mai mult decât un concert, o experiență imersivă Belle Époque

  Într-o metropolă în care orchestrele tradiționale definesc agenda culturală prin stagiuni permanente și repertorii standardizate, concertul Scrisoare de dragoste de la Biserica Anglicană propune o experiență artistică diferită, translatând măiestria interpretativă intr-un concept inovator, ce depășește tiparele și convențiile lumii muzicii clasice. Pe 15 martie, vom călători în universul lui Mahler, cu toată   frumusețea efervescentă a romantismului și rafinamentul Belle Époque, într-un decor arhitectural al începutului de secol XX. Concertul „Scrisoare de dragoste” devine astfel o aventură multisenzorială în care muzica spune o poveste despre iubire, căutare spirituală și idealurile umane. Dacă marile săli de concerte impresionează prin amploare sonoră, concertul nostru surprinde esența subtilă a muzicii romantice și o aduce în intimitatea ascultătorului. Programul include selecțiuni din Simfonia nr. 4 și celebrul Adagietto din Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler, lucrări ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe