Se poate face artă doar pe jumătate?
Se poate urca pe scenă fără credință în ceea ce exprimi?
Poți participa la proiecte care sunt îndoielnice din punct de vedere artistic doar pentru vizibilitate, conformism sau interes?
Sunt întrebări care m-au urmărit ani la rând. Nu ca dileme, ci ca puncte de orientare.
Am simțit mereu, instinctiv, că nu pot trăda arta și tot ceea ce înseamnă ea pentru umanitate: adevăr, frumusețe și sens.
Am spus uneori „nu” unor contexte care păreau avantajoase.
Am refuzat invitații în care valoarea era înlocuită cu zgomot.
Am preferat drumul mai lent, dar limpede, în locul compromisului învelit în aplauze.
Această poziție nu a fost niciodată despre orgoliu. Ci despre loialitate față de ceva mai înalt decât mine: vocația, misiunea artei, puterea transformatoare a actului artistic autentic.
Când am descoperit tex
tul „Demnitatea artei” scris de Shri Mataji Nirmala Devi în 1961, am avut o confirmare profundă: ceea ce făceam — și ceea ce refuzam să fac — avea rădăcini solide.
„Artiștii trebuie să ridice gustul publicului la nivelul propriilor lor standarde, nu să coboare la cerințele ieftine ale acestuia, renunțând astfel la libertatea lor.”— Shri Mataji Nirmala Devi, The Dignity of Art
Cred cu tărie că arta autentică nu se negociază. Nu poate fi falsificată fără să-și piardă sufletul. Nu poate fi „optimizată” pentru algoritm fără să devină golită de sens.
De atunci, m-am dedicat conștient păstrării și apărării acestor valori — în tot ce fac, în fiecare proiect, în fiecare alegere profesională și personală.
În recitalurile și spectacolele mele, în programele curatoriate, în proiectele educaționale, în parteneriatele artistice, caut acea linie de claritate între ceea ce este viu și ceea ce este doar strident. Între ceea ce transformă și ceea ce ademenește fără substanță.
Pentru mine, arta este și trebuie să rămână un act de responsabilitate interioară.
Un limbaj al adevărului. O arhitectură de frumusețe. O punte spre sens.
Când un artist reacționează la nedreptate, la dezechilibru, la disonanțele societății, arta devine forță vie. Poate aduce lumină acolo unde este confuzie. Poate vindeca, uni, clarifica.
Asta este — și va rămâne — miza.
Adevăr. Frumusețe. Sens.
Sunt jaloanele după care mă orientez.
Sunt și daruri, și responsabilități.
Sunt răspunsul meu tăcut în fața întrebării: „Ce înseamnă, de fapt, să fii artist?”
—
📖 Textul integral „The Dignity of Art” de Shri Mataji Nirmala Devi poate fi citit aici:
Acest articol face parte din seria #NoteDeArtist — reflecții despre rostul artei, integritate și alegerea conștientă a calității.
Comentarii