În 7 şi 8 octombrie va fi prezentat la Ateneul Român actul I al operei Parsifal de Richard Wagner în interpretarea celor mai buni solişti din întreaga lume, a Orchestrei si Corului Filarmonicii „George Enescu” şi a celui mai important dirijor român de operă, Christian Badea.
În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile evenimentului, şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian, precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală.
Însă cea mai emoţionantă dintre toate a fost povestea afişului:
Christian Badea:
Însă cea mai emoţionantă dintre toate a fost povestea afişului:
Christian Badea:
Afişul are în faţă
un copil. Acest copil există. Este o întâlnire pe care am avut-o şi care m-a
pus pe gânduri. Parsifal este o operă plină de simboluri, este destul de
ambiguă, cu influenţe buddhiste, vorbeşte despre Mântuitor, Salvator prin compasiune. Deci este filosofica şi în
acelaşi timp foarte ambiguă. În actul I, unul din momentele cele mai importante
este dezvelirea Graaalului şi Mântuitorul este un tenor.
M-am dus la Şcoala de
balet Floria Capsali pentru că aveam
nevoie de copii balerini pentru o scenă din acest act I, pe care nu v-o descriu, pentru că nu vreau să
vă dau răspunsuri…. Şi la un moment dat, pe un coridor, era o fetiţă
care avea nişte ochi extraordinari. Mi-a spus atât de mult cu privirea, că nu
mai puteam să gândesc, să mai vorbesc nimic. M-am oprit în drum! Şi m-am gândit
la un moment dat: dar de ce Mântuitorul
trebuie neapărat sa fie un bărbat? Poate sa fie o fată. De ce trebuie neapărat
sa fie un tenor matur. Poate sa fie un copil, pentru că aici e vorba de
inocentul care salvează lumea, iar acest inocent nu poate decât sa reprezinte
speranţa pe care toţi o avem, că va fi mai bine, că păcatele noastre vor fi
curăţate, pentru Kundry, la un moment dat, toată încarnarea de 7 vieţi se va
termina şi ea poate sa doarmă pe veşnicie... În orice caz, mi s-a părut cat se
poate de important faptul că un copil poate sa reprezinte speranţa. Cine mai
bine decât un copil?
Iar după aceea lucrurile au devenit foarte ciudate: am
descoperit ca fata de la şcoala de balet este orfană. Iar la un moment dat, în
actul I, Parsifal este întrebat de către Gurnemanz: „Cine este tatăl tău?”; şi
spune: „nu ştiu.” „Care sunt numele tale?”,
„Nu ştiu. Îmi mai aduc aminte doar de o mamă,. Am avut cândva o mamă,
dar am părăsit-o. Nu mai ştiu”. Deci Parsifal este orfan. Şi Parsifal, orfanul
, cel inocent, cel care nu are nimic,
este cel care este trimis de cavaleri să salveze lumea. Şi atunci, pentru mine
această idee s-a întins, mi-am dat seama că, dacă vreau sa reprezint speranţa,
pot să o fac printr-un copil şi faţa copilului, faţa acestei fete, Natalia, a
devenit afişul Parsifal. Şi va fi în
spectacol împreună cu colegii ei de la şcoala de balet.
ORCHESTRA ŞI CORUL FILARMONICII “GEORGE ENESCU”
Dirijor – CHRISTIAN BADEA
Solişti
STEFAN VINKE – Parsifal
ERIC HALFVARSON – Gurnemanz
PETRA LANG – Kundry
BELA PERENCZ – Amfortas
MARIUS BOLOS – Titurel
IONUT POPESCU – Primul Cavaler
IUSTINIAN ZETEA – Al doilea Cavaler
IULIA ARTAMANOV – Primul Scutier
SIDONIA NICA – Al doilea Scutier
LIVIU INDRICAU – Al treilea Scutier
ADRIAN DUMITRU - Al patrulea Scutier
SIDONIA NICA – O voce din cer
Dirijorul Corului – ION IOSIF PRUNNER
Corul de copii Radio – dirijorul corului – VOICU POPESCU
Elevi și eleve de la Liceul de coregrafie „Floria Capsali” şi de la Şcoala „ArtMusic”
Concept regizoral şi realizare scenică: CHRISTIAN BADEA
Comentarii