Treceți la conținutul principal

Ce înseamnă să fii "wagnerian"?

"Pe Wagner nu ai cum să-l serveşti. Wagner ne ajută pe noi!"
  
În 12 septembrie a avut loc conferinţa de presă care a anunţat pe lângă datele şi detaliile celor două spectacole Parsifal de la Ateneu din 7 şi 8 octombrie, dar şi noutăţi: înfiinţarea Societăţii Wagner România, care îl are ca Preşedinte de onoare pe Excelenţa Sa Domnul Werner Hans Lauk, Ambasador al Germaniei la Bucureşti, organizarea unui masterclass gratuit oferit de soliştii invitaţi pentru cântăreţii români interesaţi de stilul wagnerian,  precum şi accesul tinerilor la repetiţia generală. 



Maestrul Christian Badea:

Societatea Wagner care a existat la sfarşitul secolului al XIX-lea,  înfiinţată de Eduard Wachmann şi care era una din primele societăţi Wagner din lume, Wagner fiind atunci foarte foarte popular în România şi fiind vorba nu doar de muzicieni, ci de publicul larg. Aceasta tradiţie începuta foarte bine nu a continuat şi încercarea mea este una de a reînvia această tradiţie. Întotdeauna încerc sa le explic de ce acest proiect are o strategie pe termen lung şi ce poate sa aducă în viata culturală, în viaţa oamenilor din Romania. Este un adevărat parteneriat. Sponsorii l-au înţeles, au ajutat.

Societatea este o încercare de a reînvia tradiţia pe care noi am avut-o în România la sfârşitul Secolului 19. Nu este doar o societate Wagner în România. Există peste tot în lume. Eu sunt pasionat de Wagner şi aş vrea ca să fie si alţii pasionaţi de Wagner. Se poate că sunt destul de mulţi wagnerieni aici., în România Le dăm o ocazie să se întâlnească, le dăm o ocazie ca să fie fericiţi şi să ne ajute şi ne vor ajuta! Pot sa spun un lucru: de câte ori am vorbit cu oameni care sunt cât de cât  afiliaţi  muzical, nu neapărat melomani, când le-am spus de Wagner, de Societatea Wagner, m-au rugat să-i las sa ne ajute. Există un fel de camaraderie între wagnerieni. Deci wagnerienii sunt o familie internaţională. În momentul în care noi vom face evenimente de marcă, sperăm mai multe şi mai mari, şi vom avea cântăreţii, că asta este cel mai important, cei pe care wagnerienii îi cunosc că sunt cei mai buni şi o vom face într-un fel în care oamenii vor vorbi între ei (oamenii ei vorbesc între ei instantaneu), vor răspunde de îndată, vom avea un public extraordinar, internaţional şi vor fi internaţionale evenimentele noastre. Vom avea un public pătimaş. 

Pe Wagner nu ai cum să-l serveşti. Wagner ne ajută pe noi!  

ORCHESTRA ŞI CORUL FILARMONICII “GEORGE ENESCU”

Dirijor – CHRISTIAN BADEA

Solişti
STEFAN VINKE – Parsifal
ERIC HALFVARSON – Gurnemanz
PETRA LANG – Kundry
BELA PERENCZ – Amfortas
MARIUS BOLOS – Titurel
IONUT POPESCU – Primul Cavaler
IUSTINIAN ZETEA – Al doilea Cavaler
IULIA ARTAMANOV – Primul Scutier
SIDONIA NICA – Al doilea Scutier
LIVIU INDRICAU – Al treilea Scutier
ADRIAN DUMITRU  - Al patrulea Scutier
SIDONIA NICA – O voce din cer
Dirijorul Corului – ION IOSIF PRUNNER
Corul de copii Radio – dirijorul corului – VOICU POPESCU
Elevi și eleve de la Liceul de coregrafie „Floria Capsali” şi de la Şcoala „ArtMusic”
Concept regizoral şi realizare scenică: CHRISTIAN BADEA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...