Treceți la conținutul principal

Valentine's sau Dragobete?

Sărbătoarea iubirii, sărbătoarea îndrăgostirii, cu rădăcini în Creștinismul timpuriu, ziua Sfântului Valentin, despre care se spune că era preot și căsătorea soldații romani în secret, a devenit un festival al cumpărăturilor în veritabilă competiție cu perioada Crăciunului. Dragobete are origini precreștine, iar legenda spune că era fiul Babei Dochia, iar obiceiurile au legătură cu logodna și cu sosirea primăverii.

Astfel că două celebrări legate de întemeierea familiei, una creștină și una păgână, au devenit curse de shopping, imagini ale romantismului cu orice preț sau ale unei tradiții fabricate.

Pe care să o alegem?

Nici una!

Pentru că iubirea nu este limitată la două zile pe an și nu este rezervată doar pentru cupluri.

Profesorul meu de română din liceu comenta la un moment dat:

 
Iubirea despre care Dante a spus că "mișca Soarele și celelalte stele" nu este cea dintre Ion și Măria. 
Pentru cei care încă nu și-au găsit „jumătatea”, nicio problemă! Nu este nevoie să fii îndrăgostit, adică să fii un pic euforic și rupt de realitate în timp ce îți imaginezi că cel/cea cu care te ții de mână e perfecțiunea întruchipată, pentru a înțelege iubirea. Poți să-ți oferi iubire și compasiune în primul rând ție ași apoi tuturor celor din jur care au nevoie de ea, mai ales părinților. În plus, cine spune că trebuie să aștepți un partener pentru a primi flori ? Oferă-ți un buchet impresionant, o masă la un restautant bun și, mai ales, un bilet la un concert în care muzica înseamnă cu mult mai mult decât bifarea normei (cum se întâmplă în instituțiile de stat) și unde artiții își pun inima pe scenă. Adică la Scrisoare de dragoste,care va avea loc la Biserica Anglicană pe 15 martie la ora 18.00. Biletele cu reducere sunt disponibile până pe 24 februarie (da, de Dragobete) aici
Și nici dar nici acolo nu este vorba (doar) despre iubirea romantică, însă povestea programului face obiectul unui alt articol.


Așa că....la mulți ani și la multă iubire adevărată, creatoare, înălțătoare, indiferent ce zi este, indiferent dacă avem sau nu pe cineva alături, și trăiți frumos, nu doar pe 14 sau 24 februarie, ci în fiecare zi! 


Sâmbătă, 15 martie 2025
Ora: 18:00
Biserica Anglicană, București (Str. Arthur Verona nr. 3)


Cleopatra David – soprană
Natalia Pancec - vioară 
Tania Zâmbreanu – vioară
Marius Nițu – violă 
Eugen-Bogdan Popa – violoncel
Cu participarea pianistei Anamaria Biaciu-Popa

Program

Gustav Mahler
Adagietto din Simfonia nr. 5
Rückert-Lieder
Simfonia nr. 4 (selecțiuni)

Erich Wolfgang Korngold
Cântecul Mariettei din opera Die tote Stadt

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...