Treceți la conținutul principal

Chercher – Trouver – Devenir. Open Studio at Cité Internationale des Arts Paris

Cité Internationale des Arts hosts the performance Chercher – Trouver – Devenir (Seek – Find – Become), an evocative and immersive event blending music, poetry, and meditation. Taking place on Wednesday, October 23rd, 2024, at 6:30 PM in Studio 5, this unique performance explores the intersection of neoclassical music, spiritual poetry, and self-realization.

Entrance is free, limited to available seating.

This unique program, conceptualized by soprano and musicologist Cleopatra David, brings together the neoclassical songs of Darius Milhaud and the spiritual poetry of Rabindranath Tagore. The performance delves into the themes of inner discovery and transformation, using the power of music and words to explore the human quest for deeper meaning. These compositions reflect the search for inner peace and spiritual awakening, seamlessly blending art and introspection.

The highlight of the evening will be the integration of Shri Mataji Nirmala Devi's Experiment of Self-Realization, an interactive and meditative journey that guides the audience from seeking to becoming. This meditative component invites audience participation, offering them a rare opportunity to engage with the music in a deeply personal way.

Chercher – Trouver – Devenir is part of the George Enescu Artistic Residency of Cleopatra David, supported by the Romanian Cultural Institute. The performance of Darius Milhaud's songs was previously featured in the concert Neoclassicism and Experimentation, and this open studio will expand on those themes, offering a more interactive and participatory experience.

Programme:

  • Darius Milhaud

    • Deux poèmes d’amour, Op. 30

      • Amour, mon coeur languit
      • Paix, mon coeur!
    • Poème de Gitanjali, Op. 22

  • Experiment: Self-Realization

Venue:
Studio 5, Main Building (Underground)
Wednesday, October 23rd, 2024, 6:30 PM

See the programme notes here


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...