Treceți la conținutul principal

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.  

Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum.

Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici. Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1 

Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici: https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona

Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități

Radio România Actualități: Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare, de la ora 19, în sala Cercului Militar din Craiova, spectacolul La serva padronaSoprana Cleopatra David și baritonul Andrei Marinache sunt cuplul de artiști care vor încânta publicul present. Soprana Cleopatra David se află alături de noi prin telefon pentru a ne invita pe calea undelor la acest eveniment. Așadar, La Serva padrona, un eveniment care se găsește pe agenda Festivalului Internațional “Elena Teodorini“, organizat de Opera Română din Craiova. Aș dori să dați câteva detalii, astfel încât să convingem cât de mulți iubitori ai acestui gen muzical să vină la acest spectacol.

 

Cleopatra David: Spectacolul nostru nu seamănă cu nimic din ce ați văzut până acum ! Se mai joacă La Serva Padrona la Opera din Tinișoara, unde se face în regia lui Silviu Purcărete. Am văzut spectacolul lor în festivalul de la Opera Națională din București anul trecut în vară. Aceea este o regie clasică, însă își permit anumite licențe. Noi nu ni le-am permis, în sensul că nu există nici măcar un gest licențios în producția noastră. Ce vă putem spune este că regia noastră nu este nici modernă în adevărat în sens al cuvântului, dar nici sută la sută clasică. Este undeva prinsă între două lumi și cu toate astea ne putem regăsi fiecare dintre noi în această scurtă poveste. Am reușit să mergem un pic mai mult în psihologia personajelor - am avut și timp la dispoziție  pentru că am început proiectul în pandemie. Situațiile dintre cele două persoanaje se schimbă permanent. Așa că nu știi niciodată cine mai este serva, cine mai este patronul, cine este stăpânul, cine este servitorul. Se schimbă permanent situațiile și ierarhiile. Iar, în final, fiecare personaj își propune un anumit lucru, dar totul totul se întoarce pe dos. Deci există răsturnări de situații, există surprize în fiecare moment și nu o să vă spun foarte multe, pentru că vrem să menținem aceste surprize pentru scenă. Dar avem și un element de noutate față de spectacolele pe care le-am făcut anul trecut în București. Premiera a avut loc anul trecut la București, este un proiect independent. Acum colaborăm și cu balerina Marina Minoiu, care ne realizează mișcarea scenică pentru acest spectacol. Și cu ajutorul ei am mai descoperit câteva finețuri ale personajelor pe care le întrechipăm.

RRA: Cum vă regăsiți dumneavoastră ca artist în acest spectacol?

C D Aș putea să spun că sunt capul răutăților, deși ideea nu mi-a aparținut mie, ci lui Ieronim Buga, cel care va realiza conducerea muzicală. Am pus totul în acest spectacol. Am pus sufletul meu, am pus vocea mea, am pus personalitatea mea și experienta de o viață, pentru că nu sunt chiar foarte tânără, deși nu se vede asta pe scenă; am grijă să nu se vadă. Am pus toate trăirile mele și experienta mea profesională deopotrivă. Eu sunt și managerul de proiect și președintele Asociației Culturale Nirmal Art, care realizează spectacolul acesta independent. Iar în conturarea personajului m-am pus pe mine și am pus situațiile din viața mea și felul în care am reacționat în fiecare dintre ele. Iar acest personaj, practic, m-a ajutat să mă înțeleg mai bine. Atunci am înțeles de ce se face terapie prin teatru. Eu am făcut terapie prin operă, fiind totuși cântăreț de operă, iar acest personaj m-a ajutat. 

RRA:Un spectacol de operă independent, așadar, în Festivalul Internațional Elena Teodorini, un spectacol produs de Asociația Culturală Nirmal Art. De această dată v-aș întreba cum se regăsește spectacolul independent în această ofertă culturală a României. Care mai este locul său?

C D :Spectacolul independent de operă, cred că este tot la începuturi. Și de ce? Pentru că este foarte greu sustenabil și atunci, orice proiect a existat în România, nu a avut continuitate. Este întotdeauna nevoie de bani pentru a susține un astfel de proiec. Din bilete, chiar la o sală sold-out nu poți să plătești pe toată lumea. Fără sponsorizare, fără finanțare, este foarte, foarte greu. De aceea și noi am avut două spectacole anul trecut, un pic mai mult decât reușesc alții să facă. Dar ei se aruncă la proiecte mari, cu orchestră mare și atunci costurile sunt și mai mari decât la noi. Opera independentă … să sperăm că are un viitor, pentru că, după cum reiese din măsurile luate acum de Guvern, și care, probabil, sunt necesare, altfel nu au sens acum, în prag de alegeri, urmeaza o criza economică, sau urmeaza o perioada mai grea din punct de vedere economic. În acest caz, nu știu cum va fi afectat in aceasta perioada întregul sistem cultural. Iar noi, bineinteles, suntem Cenușăreasa. Noi, independenții, o sa avem probabil cel mai mult de suferit. În același timp, vom folosi și slăbiciunile sistemului, pe care-l cunoaștem foarte bine pentru că de acolo venim, pentru a crea o nișă și pentru a rămâne cumva legați de public cu anumite proiecte. Dar, pe termen lung, îmi este greu să vă spun care este viitorul acestui domeniu.

RRA Pentru că mi-au atras atenția câteva cuvinte ale dumneavoastră - terapia prin teatru și terapia prin operă - ce presupune mai exact și cine poate să se „vindece”, spre exemplu, sau să își îmbunătățească starea de spirit, urmărind un astfel de spectacol?

CD Toată lumea! Toată lumea poate să își îmbunătățească starea de spirit. În primul rând, spectacolul nostru este o comedie. În momentul în care un om este trist, poate să facă mai multe lucruri: poate să se uite la o comedie, să caute o carte veselă sau ușoară, poate să meargă într-un loc unde să spun niște glume pentru a ieși din starea aceea de tristete și din starea de încordare în care se află. Spectacolul nostru nu produce doar râs, oricum nu un râs facl, te pune și un pic pe gânduri. Terapia prin muzică sau terapia prin artă este felul în care te descoperi. Deci arta trebuie să o și practici, nu doar să asiști. În asta constă terapia. Dar, desigur, și faptul că te duci la un spectacol bun, la un spectacol de teatru sau la un spectacol de operă sau vizitezi o galerie de artă este un lucru pe care îl faci pentru tine. Mi-am adus aminte de ce îmi spunea un tânăr care studia medicina, că abia șteaptă să termine facultatea pentru că este foarte greu acolo. Și eu mi-am adus aminte de studenția mea. Și i-am spus așa: “în momentul în care te duci la facultate, faci ceva pentru tine. În momentul în care te duci la serviciu, faci ceva pentru ceilalți.“ Deci și educația este tot o terapie, este ceva care te îmbogățește.

RRA: Așteptăm, așadar, cu foarte multă plăcere și deosebit interes spectacolul La Serva Padrona de sâmbătă, 14 octombrie, de la ora 19 și mulțumiri pentru prezența în acest interviu telefonic doamnei Cleopatra David. Mult spor în continuare!

CD: Mulțumim și vă așteptăm la spectacol !

 

Comentarii

GEORGEVICI MIHAIL a spus…
https://www.facebook.com/mcppress/videos/416278744149862

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...