BLOSSOM TIME - TIMPUL ÎNFLORIRII. Un eveniment dedicat Centenarului Shri Mataji Nirmala Devi

Vineri, 31 martie 2023, ora 18.00, Muzeul Municipiului București va găzdui evenimentul Blossom Time - Timpul Înfloririi, dedicat Centenarului Shri Mataji Nirmala Devi. Pornind de la imnurile dedicate Divinității reflectate în natură compuse de Händel și de la evocarea inocenței copilăriei din muzica lui Enescu, programul propune o călătorie interioară, dincolo de gânduri și emoții. Evenimentul va avea loc la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2).

Interpretează:

Natalia Pancec - vioară

Cleopatra David - soprană

Ieronim Buga - continuo

Iulia Olteanu – violoncel

În program:

George Enescu - Lăutarul din suita Impresii din copilărie op. 28

Georg Friederich Händel - Nouă arii germane HWV 202-210

Evocare Shri Mataji Nirmala Devi și meditație

INTRAREA ESTE LIBERĂ!

„În aceste vremuri de răspântie, avem o destinație comună și o stare care ne unește, oameni și comunități, care ne face să fim cu adevărat universali, starea în care ne întoarcem la rădăcini și devenim cu toții flori ale aceluiași copac, Copacul Spiritualității.”, declară Viorel Untaru, managerul proiectului, în invitația lansată publicului bucureștean.

Shri Mataji Nirmala Devi, de la nașterea căreia se aniversează 100 de ani, a trăit o viață dedicată transformării vieților oamenilor prin descoperirea și dezvoltarea propriei lor naturi spirituale. În anii '70, ea a dezvoltat tehnica Sahaja Yoga, care implică activarea energiei Kundalini, prin care oamenii pot ajunge la o stare de echilibru și pot dezvolta calitățile intelectuale și creative. Shri Mataji a călătorit în întreaga lume timp de peste 40 de ani, ținând discursuri și seminarii și oferind învățături practice pentru mii de oameni. De-a lungul activității sale, Shri Mataji a primit Medalia Păcii a Naţiunilor Unite, Premiul Pleiade 1996 (Italia) sau Medalia de aur decernată de Secretariatul Ecoforum

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat: “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...

Citiți mai multe

Cleopatra David

Faceți căutări pe acest blog