Capitolul
masterclassului din cadrul proiectului "Parsifal la Ateneu" merită o
relatare separată. Ca orice cântăreţ, vânez fiecare oportunitate de a
mai învăţa ceva, un secret, care să mă ajute să cânt mai bine, mai
frumos, mai mult, să-mi dea mai multă rezistenţă sau să aprofundez un
anumit stil. Christian Badea a dat această şansă în mod gratuit celor
interesaţi. Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică a organizat la
Ateneu cursuri de masterclass susţinute de cei patru solişti ai
spectacolelor cu Parsifal de Richard Wagner: Petra Lang, Stefan Vinke,
Eric Halfvarson şi Bela Perencz. Cursul a avut loc în ziua de 6
octombrie 2016 şi a durat aproape intreaga zi.
Din
dorinţa de a mă asigura că voi avea loc printre participanţii activi,
dar şi din orgoliu de vorbitor de limba germană, m-am înscris ca
studentă la baritonul maghiar Bela Perencz. Însă am avut şansa să asist
la cursurile tuturor. Cu voci mari sau nu, care ar putea cândva cânta
Wagner sau nu, unii foarte tineri şi alţii maturi şi în plină carieră,
cursanţii s-au bucurat de atenţia şi exerienţa celor patru maeştri. La
cursuri au asistat şi studenţi de la conservator şi, din păcate, o
singură profesoară, Claudia Codreanu (pe Alina Bottez nu o iau în
calcul, fiind participant activ)
Ziua
a început cu Petra Lang. Mezzosoprana mai ascultase şi lucrase cu o
parte din cursanţi în zilele precedente. A căutat şi a găsit exerciţii
pentru fiecare problemă a fiecărui student. Deşi cursul era anunţat
pentru muzică germana, Lang şi-a încurajat cursanţii să lucreze la clasă
şi alt repertoriu, cel care se potrivea cel mai bine fiecărei voci. Fie
că era vorba de frica de acut, inegalitatea registrelor, oboseală
vocală, greşeli de impostaţie, probleme în realizarea repertoriului, la
acest curs se mergea la rădăcină şi se propunea o soluţie tehnică.
Majoritatea vocilor feminine au beneficiat de aceste indicaţii.
A urmat cursul tenorului Stefan Vinke. Am putut urmări evoluţia a doi tenori: Adrian Dumitru (şi el solist în Parsifal)
şi Lucian Corchiş. Vinke a avut un alt mod de lucru, rezolvând din
frazare şi pronunţarea corectă a textului şi problemele tehnice.
Popularul
bas Eric Halfvarson a avut ca studenţi voci grave şi pe soprana Alina
Bottez. A lucrat cu fiecare piesele care i se potriveau, sfătuind vocile
foarte tinere să evite repertoriul wagnerian deocamdată. În acest
moment am putut cu toţii realiza cât de diferite sunt variantele de
proiectare a sunetului şi cum o voce dramatică şi una lirică nu pot fi
lucrate şi nu se pot simţi bine cu aceeaşi tehnică.
Ultimul
curs a fost al lui Bela Perencz, mai puţin generos cu soluţiile
punctuale, lucrând pe principiul profesorului care işi alege studenţii
în funcţie de afinităţi şi pe cel al cursurilor de lungă durată, dar
care în final ne-a oferit o frumoasă prelegere despre ce înseamnă şcoala
de cânt interbelică, în care trei ani se făceau doar exerciţii
de respiraţie, încă doi ani doar vocalize şi abia apoi se trecea la
abordarea repertoriului. Cum exerciţiile de respiraţie i-au salvat viaţa
în două momente critice şi cum stilul nostru de a merge „pe repede
înainte” nu ne va putea asigura o carieră de durată.
Mulţumim pianistului Alexandru Petrovici care a asigurat corepetiţia şi Mădălinei Stan , care a realizat programarea lecţiilor.
Din cursuri, am plecat la ultima repetiție cu orchestra pentru Parsifal. Sperăm că ceea ce am învățat în acea zi de la soliști și toată luna de la dirijor se va vedea în evoluția noastră, a tuturor celor cărora ni s-a întâmplat Parsifal.
Comentarii