Treceți la conținutul principal

Masterclass Wagner în București

Capitolul masterclassului din cadrul proiectului "Parsifal la Ateneu" merită o relatare separată. Ca orice cântăreţ, vânez fiecare oportunitate de a mai învăţa ceva, un secret, care să mă ajute să cânt mai bine, mai frumos, mai mult, să-mi dea mai multă rezistenţă sau să aprofundez un anumit stil. Christian Badea a dat această şansă în mod gratuit celor interesaţi. Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică a organizat la Ateneu cursuri de masterclass susţinute de cei patru solişti ai spectacolelor cu Parsifal de Richard Wagner: Petra Lang, Stefan Vinke, Eric Halfvarson şi Bela Perencz. Cursul a avut loc în ziua de 6 octombrie 2016 şi a durat aproape intreaga zi. 
Din dorinţa de a mă asigura că voi avea loc printre participanţii activi, dar şi din orgoliu de vorbitor de limba germană, m-am înscris ca studentă la baritonul maghiar Bela Perencz. Însă am avut şansa să asist la cursurile tuturor. Cu voci mari sau nu, care ar putea cândva cânta Wagner sau nu, unii foarte tineri şi alţii maturi şi în plină carieră, cursanţii s-au bucurat de atenţia şi exerienţa celor patru maeştri. La cursuri au asistat şi studenţi de la conservator şi, din păcate, o singură profesoară, Claudia Codreanu (pe Alina Bottez nu o iau în calcul, fiind participant activ)
Ziua a început cu Petra Lang. Mezzosoprana mai ascultase şi lucrase cu o parte din cursanţi în zilele precedente. A căutat şi a găsit exerciţii pentru fiecare problemă a fiecărui student. Deşi cursul era anunţat pentru muzică germana, Lang şi-a încurajat cursanţii să lucreze la clasă şi alt repertoriu, cel care se potrivea cel mai bine fiecărei voci. Fie că era vorba de frica de acut, inegalitatea registrelor, oboseală vocală, greşeli de impostaţie, probleme în realizarea repertoriului, la acest curs se mergea la rădăcină şi se propunea o soluţie tehnică. Majoritatea vocilor feminine au beneficiat de aceste indicaţii.
A urmat cursul tenorului Stefan Vinke. Am putut urmări evoluţia a doi tenori: Adrian Dumitru (şi el solist în Parsifal) şi Lucian Corchiş. Vinke a avut un alt mod de lucru, rezolvând din frazare şi pronunţarea corectă a textului şi problemele tehnice. 
Popularul bas Eric Halfvarson a avut ca studenţi voci grave şi pe soprana Alina Bottez. A lucrat cu fiecare piesele care i se potriveau, sfătuind vocile foarte tinere să evite repertoriul wagnerian deocamdată. În acest moment am putut cu toţii realiza cât de diferite sunt variantele de proiectare a sunetului şi cum o voce dramatică şi una lirică nu pot fi lucrate şi nu se pot simţi bine cu aceeaşi tehnică.
Ultimul curs a fost al lui Bela Perencz, mai puţin generos cu soluţiile punctuale, lucrând pe principiul profesorului care işi alege studenţii în funcţie de afinităţi şi pe cel al cursurilor de lungă durată, dar care în final ne-a oferit o frumoasă prelegere despre ce înseamnă şcoala de cânt interbelică, în care trei ani se făceau doar exerciţii de respiraţie, încă doi ani doar vocalize şi abia apoi se trecea la abordarea repertoriului. Cum exerciţiile de respiraţie i-au salvat viaţa în două momente critice şi cum stilul nostru de a merge „pe repede înainte” nu ne va putea asigura o carieră de durată.
Mulţumim pianistului Alexandru Petrovici care a asigurat corepetiţia şi Mădălinei Stan , care a realizat programarea lecţiilor.
Din cursuri, am plecat la ultima repetiție cu orchestra pentru Parsifal. Sperăm că ceea ce am învățat în acea zi de la soliști și toată luna de la dirijor se va vedea în evoluția noastră, a tuturor celor cărora ni s-a întâmplat Parsifal.
















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dragă securistule,

Te cunosc de mult timp. M-ai vegheat încă de la concepţie. Mi-ai fost aproape şi ţi-am simţit ochiul vigilent în fiecare moment al vieţii mele, însă uneori situaţia ţi-a mai scăpat de sub control. Ţi-am simţit grija şi contribuţia la devenirea mea. Tu ai reuşit multe. Ai reuşit sa te strecori între soţ şi soţie, între frate si soră. Combini şi dezbini după bunul plac. Otrăveşti minţi şi suflete şi reuşeşti să-l faci şi pe un sfânt să se îndoiască de sine. Mi-ai fost coleg, învăţător, şef, amic, admirator, băgător în seamă, vecin, pisălog, hărţuitor. Ştiu ca nu ai vrut să-mi faci rău. Când eram mică, te interesau doar banii părinţilor mei. De asta de la 6 la 10 ani m-ai oprimat, m-ai descurajat, m-ai umilit şi ai pus graniţe creativităţii mele. De asta nu pedepseai pe copilul altui securist care aproape mă desfigurase. Tu ai fost permanent demonul care îmi descuraja părinţii. Tu le spuneai ca este o prostie să investească în proprii copii, lăsându-mă fără sprijin când aveam mai mare

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Unule-Născut, Fiul