Găsim
în „înţelepciunea” populară clişeele după care ne ducem cei mai mulţi dintre
noi viaţa. Avem impresia că facem alegeri, că suntem de capul nostru, însă, de
cele mai multe ori, nu facem decât să respirăm, mulţi degeaba, în limitele unui
tipar social moştenit de la străbuni. Una dintre zicători spune „să te faci frate cu dracul până treci puntea.”
Compromisul şi-a făcut loc peste tot: în politică, în afaceri şi chiar în viaţa
de familie. Totul se negociază, se caută „calea de mijloc”, tonul de gri care
să satisfacă pe toată lumea. Dar a făcut
cineva o statistică în legătură cu rentabilitatea compromisului?
Să
încercăm să vedem ce se întâmplă cu partea adversă. Aţi auzit vreodată de drac
să se facă frate cu omul? Sau de drac să devină mai puţin …drac…pentru ca
celălalt să poată trece puntea? Şi atunci unde este calea de mijloc? Omul ce
recurge la compromis trăieşte cu iluzia rezolvării unei probleme, însă îşi
vinde libertatea pentru un scop minor. De ce ar accepta dracul să treci puntea
păzită de el şi asupra căreia are putere? Simplu. Are un avantaj din asta. Iar
omul primeşte nota de plată. Însă, de cele mai multe ori omul rămâne frate cu
dracul şi atât. Ori nu mai trece puntea, ori descoperă că puntea nu ducea unde
crede el. Până la urmă, unde poate duce o punte păzită de un drac?
Cine
acceptă compromisul rămâne compromis. Nici nu îşi va atinge scopul şi nici
viaţa nu îi va mai aparţine. Şi cine îşi imaginează că poate trăi pe muchie,
cedând din când în când şi rezistând în momente esenţiale va descoperi că acest
lucru este imposibil. Înainte de a ne situa în „tonurile de gri”, putem să ne gândim: poate fi un om parţial bolnav şi parţial sănătos?
Unii
cred că pentru îndeplinirea unor ţeluri nobile se pot folosi de un sistem
viciat. Pot tolera anumite lucruri şi în acelaşi timp să diminueze efectele
negative ale altora. Rezultatul: n-au atins scopul iar sistemul i-a exclus,
întrucât nu a fost servit cu obedienţă. Alţii se prind în plasa unor intenţii aparent
bune şi sfârşesc folosiţi şi călcaţi în picioare. Alţii pur şi simplu sunt orbi
şi nu disting binele de rău.
Trebuie
să ştim că în privinţa Adevărului nu există variante. Din multitudinea de
ipoteze doar una este adevărată, iar restul sunt false. Dar fiinţa umană ar
face orice să rămână fidelă propriilor convingeri, stilului de viaţă în care a
fost formată. Orice până la autodistrugere. Cel mai clar exemplu este că, după
ce Mesia a fost aşteptat cu miile de
ani, a fost răstignit pentru că nu s-a conformat tiparelor din minţile oamenilor. Şi cam aşa se
întâmplă de câte ori se cere renunţarea la compromis. Însă, aşa cum Iisus a
învins moartea şi a făcut dovada purităţii şi divinităţii sale, tot aşa, cei
care au curajul să stea de partea Adevărului nu se vor sacrifica în van. Pentru
ca în toţi aceşti oameni Dumnezeu este viu!
Comentarii