Treceți la conținutul principal

Dialoguri lirice. Concert aniversar Liliana Dumitrache

Filarmonica „George Enescu” organizează miercuri, 28 octombrie 2015, ora 19.00, în Sala de concerte a Ateneului Român, un concert aniversar dedicat celor 35 de ani de activitate artistică a sopranei Liliana Dumitrache.  Alături de stele ale scenei lirice româneşti, vor evolua în acest concert absolvenţi ai clasei de canto şi elevi ai distinsei artiste. Din program, vor face parte lucrări de Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Wolfgang Amadeus Mozart, Gioachino Rossini, Johann Strauss, Charles Gounod, Jules Massenet, Giacomo Puccini, Richard Strauss, Dmitri Şostakovici, George Gershwin. Invitaţi: FELICIA FILIP (soprană), Mihaela Stanciu (soprană), Simona Neagu (soprană), Simonida Luţescu (soprană), Lăcrămioara Săndulache-Schuller (soprană), Vincenţiu Ţăranu (bariton), Ştefan Schuller (bas), Cleopatra David (soprană), Nicolae Simonov (tenor), TRIO MOZAIC (Oana Spânu Vişenescu – vioară, Emil Vişenescu – clarinet,  Diana Spânu-Dănilă – pian). La pian: Liana Mareş, Diana Spânu- Dănilă. Prezintă criticul muzical Grigore Constantinescu


Prim solistă a Operei Naţionale din Bucureşti până în anul 2004, Liliana Dumitrache şi-a început cariera artistică pe scena Operei din Braşov şi a continuat cu Teatrul de Operetă din Bucureşţi. În prezent este profesor la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Colegiul Naţional „Goerge Enescu” şi Facultatea de Muzică a Universităţii din Galaţi.
Grigore Constantinescu scria în paginile revistei Actualitatea Muzicală: „O voce care exprimă sentimentul şi impune performanţa, un talent scenic mult apreciat de colegi şi spectatori, o gândire capabilă a impune personaje, roluri şi strategii stilistice, iată cum putem caracteriza oferta vocaţiei ilustrate de această excelentă muziciană.”
Liliana Dumitrache a fost laureată a mai multor competiţii internaţionale, precum: s-Hertogenbosch (Olanda, 1981), Viena (1985), Festivalul „Maria Bieşu” (Chişinău, 1997), Trofeul de aur la Festivalul Primăverii, Phenian, Coreea de Nord (1999). Paleta rolurilor se întinde de la repertoriul clasic, la cel romantic, verist şi modern. Putem menţiona:  Mozart – Cosi fan tutte, Don Giovanni, Flautul fermecat, Rossini – Bărbierul din Sevilla, Bellini – Norma, Donizetti – Elixirul dragostei, Verdi – Traviata, Aida, Nabucco, Puccini – La Boheme, Madama Butterfly, Gianni Schicchi, Offenbach – Povestirile lui Hoffmann, Gounod – Faust, Bizet – Carmen, Leoncavallo – Paiaţe. Creaţia românească a fost abordată de asemenea de sorpana Liliana Dumitrache, lucrări ale compozitorilor I. Mureşianu. G. Stephănescu, Paul Constantinescu, Doru Popovici sau Sorin Lerescu bucurându-se de interpretări remarcabile. A realizat turnee importante în Olanda (Amsterdam, Haga, Roterdam, Horn, Hilversum, Maastricht, etc..), Belgia (Anvers, Leuven, etc..), Franţa (Strassbourg, Grenoble, Tarascon, etc..), Elveţia (Schaffhausen, Zurrich, Lausanne, Geneva), Marea Britanie (Londra, Sunderland, Rochester, Oxford, Bristol, Edinburgh), Italia (Florenţa, Padova, Roma). A colaborat cu prestigioşi  solişti, dirijori şi regizori, dintre care: Elena Cernei, Angela Gheorghiu, Leontina Văduva, Mihaela Agachi, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Octavian Naghiu, Ludovic Spiess, Mihai Munteanu (Chişinău), Emil Gherman, Ionel Pantea, Florin Diaconescu, Ionel Voineag, Dorin Teodorescu, Vladimir Piafko (Moscova), Kamen Tchanev (Sofia), Angello Donatti, Mario Malagnini (Italia), Agnes Baltza etc.
Biletele se pot cumpăra de la Casa de bilete a Ateneului Român, str. Esarcu nr. 5. Program: marţi – vineri: 12.00 – 19.00; sambătă – duminică: 16:00 – 19:00 Telefon: 021.315.68.75
Rezervări la http://fge.org.ro



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...