Treceți la conținutul principal

Semnați această petiție: Către toate guvernele, ONU; UNESCO, universități și școli: declararea zilei de 21 martie "Ziua Shri Mataji Nirmala Devi"



Începând cu anul 1970, Shri Mataji Nirmala Devi a călătorit în întreaga lume pentru a da Realizarea Sinelui tuturor oamenilor indiferent de rasă sau religie şi a susţinut mii de conferinţe publice gratuite. Shri Mataji este singura personalitate din  istoria spiritualităţii care a oferit experienţa Realizării Sinelui în masă prin metoda Sahaja Yoga. De învăţăturile sale au beneficiat sute de mii de oameni din întreaga lume, experimentând echilibrul interior şi îmbunătăţirea stării de sănătate, astfel obţinând o ascensiune spirituală completă.
Realizarea Sinelui trezeşte în interiorul nostru energia primordială Kundalini, un potenţial spiritual înnăscut. Este un proces spontan, iar Shri Mataji a subliniat că această trezire nu poate fi cumpărată. Toate sesiunile de Sahaja Yoga sunt absolut gratuite şi susţinute de voluntarii locali din toată lumea. 

Pe lângă Sahaja Yoga, care este acum stabilizată în mai mult de 100 de ţări, Shri Mataji a întemeiat organizaţii non-guvernamentale pentru femei şi copii săraci, mai multe şcoli internationale care au o programă holistică, centre de sănătate şi cercetare, oferind tratament gratuit prin metoda Sahaja Yoga,precum şi Academii de artă pentru a reînsufleţi aptitudinile pentru muzică şi dans clasic şi pentru artele plastice.
Shri Mataji şi-a dedicat viaţa umanităţii, transformând vieţile oamenilor la nivel global. A considerat că este dreptul înnăscut al fiecărei fiinţe umane de a-şi primi Realizarea Sinelui. Shri Mataji a părăsit corpul fizic la data de 23 februarie 2011. În onoarea sa şi a muncii sale nobile, dorim să declarăm ziua sa de naştere, 21 martie, ca „Ziua Shri Mataji Nirmala Devi”.

Luaţi-vă Realizarea Sinelui şi distribuiţi această sursă de bucurie din interiorul vostru cu ceilalţi. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...