Treceți la conținutul principal

Cipriana Smărăndescu în concert la Sala Radio


În 29 ianuarie 2014, pe ninsoare şi viscol, cu un anunţat cod portocaliu de vreme rea, Formaţiile Muzicale Radio au ales sa-şi respecte calendarul de concerte. Astfel că am avut plăcerea de a audia în interpretarea Orchestrei de Cameră Radio (la pupitru Cristian Brâncuşi) un program al cărui traseu stilistic pleca de la barocul târziu, ajungând la clasicimul vienez.

În prima parte, Concertul în la major pentru clavecin de Giuseppe Sammartini şi Concertul în re major pentru clavecin şi orchestră de coarde Wq 18 de Carl Philipp Emanuel Bach au avut-o ca solistă pe Cipriana Smărăndescu.

Artista stabilită în Italia este absolventă a conservatorului din Bucureşti şi a celui din Vicenza, perfecţionându-se în arta interpretării muzicii vechi cu Patrizia Marisaldi, Ton Koopman, Patrick Ayrton, Pierre Hantai, Andreas Staier. Laureată a mai multor concursuri de gen, Cipriana Smărăndescu susţine concerte şi recitaluri în Europa şi a realizat înregistrări pentru Radio România, Radio Vaticana, RAI-Radio 3 şi SarxRecords.


În cele două concerte pentru clavecin, Cipriana Smărăndescu a încântat audienţa prin rafinamentul ornamentaţiei, cascadele şi improvizaţiile realizate toate la un înalt nivel tehnic. Având pe rând rol de continuo şi solist, instrumentul a dăruit timbrul său special sub tuşeul experimentatei interprete. Pentru bis, Cipriana Smărăndescu s-a întors la marea sa dragoste, muzica lui J.S.Bach, cântând Aria Variaţiunilor Goldberg.

M-a bucurat revenirea în calitate de concert-maestru a lui Valentin Năstasă,  pe care l-am admirat în modul de conducere a ansamblului, dar mai ales în intervenţiile solistice la concertul de C. P. E. Bach.

Cum piaţa pentru muzică veche nu este nici pe departe satisfăcută, existând un singur festival anual în Bucureşti şi câteva concerte ocazionale, reprezentaţia din 29 ianuarie 2014 a constituit un eveniment, dar şi o problemă pentru instituţia organizatoare, care nu deţine un clavecin, instrumentul fiind adus de la Biserica Evanghelică.

În cea de a doua parte a serii, Orchestrei de Cameră Radio i s-a adăugat Corul Academic (dirijor Dan Mihai Goia) pentru Missa Nr. 10 In tempore belli (Missa în timp de război) numită şiPaukenmesse (Missa cu timpani). Războiul la care face referire titlul era campania în Italia a lui Napoleon Bonaparte din 1796, aluziile sonore fiind date de timpani în secvenţele Benedictus (Osanna) şi Agnus Dei.

Solişti au fost soprana Elena Stancu, mezzosoprana Geanina Munteanu, tenorul Nicolae Simonov - cu toţii provenind de la clasa profesoarei Georgeta Stoleriu - şi basul Bogdan Taloş - absolvent al Academiei de Muzica din Cluj şi membru al studioului de la Komische Oper Berlin.

A fost un alt moment reuşit al artiştilor prezenţi pe scena Radioului. Cvartetul  solistic a fost bine acordat şi armonizat, iar momentele emoţionante nu au lipsit.  De asemenea, au fost notabile solo-ul oboistei Valerica Miron şi superbul duet dintre basul solist şi violoncelistul Mircea Marian (Qui tollis peccata mundi din Gloria).

Şi glorie a fost! Gloria muzicii, a frumuseţii şi a voinţei.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...