După seria de
prelegeri cu muzică din stagiunea trecută intitulată Poveste pentru pianist şi
măşti şi dedicată lui Chopin, pianistul Nicolae Dumitru propune un proiect
educativ în cadrul unui turneu naţional sub denumirea Patimile după Bach. În
seara de 5 martie 2013, când se împlineau 115 ani de la primul concert al
orchestrei Filarmonicii din Bucureşti pe scena Ateneului, a avut loc în aceeaşi
prestigioasă sală unul dintre aceste spectacole dedicate muzicii create şi
inspirate de Johann Sebastian Bach.
Nicolae Dumitru
este absolvent al Colegiului de Muzica „Gnessin” din Moscova şi a avut apariţii
solistice alături de orchestre ca Filarmonica Academică de Stat din Moscova,
Filarmonica din Chişinău, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, Orchestra
Naţionala Radio, sau Orchestra Simfonică Nijni – Novgorod. De asemenea, a
susţinut recitaluri în Suedia, Spania, Rusia şi România.
Discursul
protagonistului a avut o componentă emoţională puternică, fiind totuşi
dezavantajat de spaţiul deschis al sălii Ateneului, unde, spre deosebire de
atmosfera intimă a Teatrului Act, orice declamator este obligat să domine
audienţa. Şi Nicolae Dumitru a făcut-o.
Într-o primă parte în care a interpretat prelucrări pe teme de J. S.
Bach, pianistul şi-a început prelegerea cu date istorice, punctând zilele de 5
martie (data morţii lui Prokofiev şi …Stalin) şi 21 martie (data naşterii lui
J. S. Bach). Interpretul a subliniat
conexiunea marelui compozitor cu Divinitatea ca fiind factorul esenţial în
supremaţia operei sale şi faptul că dorinţa de a atinge Absolutul i-a făcut pe
Liszt sau Rahmaninov să se raporteze permanent la Bach. „Tânjirea după Bach” a numit Nicolae Dumitru această căutare.
Nu s-a putut însă răspunde la întrebarea: cât de conectaţi cu Divinitatea au
devenit aceşti căutători? Dacă în cazul lui Bach există certitudinea şi, aş
putea adăuga faptul că există de asemenea în cazul lui Händel, Vivaldi sau
Mozart, înaintând în istoria muzicii se afirmă îndoiala, frământările,
tensiunile, ambiţiile. Instrumentul de percepţie şi înţelegere a muzicii se
schimbă cu fiecare epocă, trecând de la spiritual către emoţional, apoi mental,
arta sfârşind în perioada contemporană fie în subconştient, fie în
supra-conştient.
Programul primei
părţi a conţinut transcripţia pentru clavecin realizată de Bach a Concertului
pentru oboi si orchestra de B. Marcello, Fr. Liszt - Variaţiuni pe tema
coralului “Weinen, Klagen, Sorgen, Sagen” de J. S. Bach şi S.
Rahmaninov – Preludiu, Gavotte şi Gigue după Partita în Mi major pentru vioară
solo de J. S. Bach.
Cea de a doua
parte a fost dedicată exclusiv muzicii lui Bach, pianistul interpretând Partita
nr. 6 în mi minor .
Audienţa
alcătuită preponderent din tineri a fost cucerită de pasiunea şi dedicarea cu
care artistul şi-a spus monologul şi a interpretat paginile muzicale. Declarat
“Omul Zilei” de Jurnalul Naţional, Nicolae Dumitru a transmis emoţie, a deschis
ochii şi inima publicului descriind patimile şi nostalgia după ceea ce a fost
pe de-a întregul Johann Sebastian Bach. Filarmonica “George Enescu”, după
spectacolele dedicate exclusiv copiilor, şi-a asumat astfel rolul de educator
şi pentru publicul adult.
Comentarii