Treceți la conținutul principal

Impresionism with a twist la Paris

 Cité internationale des arts din Paris, cea mai mare organizație din lume dedicată rezidențelor artistice, găzduiește marți, 10 septembrie 2024, ora 18.30, recitalul susținut de soprana română Cleopatra David împreună cu pianistul Aleksandr Dmitriev. Programul serii cuprinde lucrări de Cl. Debussy, P. I. Ceaikovski, S. Rahmaninov, M. Ravel, G. Fauré și G. Enescu. Recitalul este organizat în cadrul proiectului Paralele și Interferențe în Muzica Franceză și Românească a Secolului XX realizat de Cleopatra David ca titular al Bursei George Enescu oferită de Institutul Cultural Român.

Marți, 10 septembrie, la ora 18:30

Cité internationale des arts, Studio 3

Rezervări: https://www.eventbrite.fr/
18 rue de l'Hôtel de Ville, 75004 Paris



Recitalul nostru este intitulat
Claire de Lune” după celebra poezie a lui Verlaine, care a inspirat numeroși compozitori. În seara zilei de 10 septembrie vom avea în program câteva lucrări pentru voce și pian scrise pe aceste versuri și ne dorim să redăm acea atmosferă de reverie și și nostalgie evocată în lirica simbolistă. Dacă Monet este poate cel mai celebrat pictor francez, jocurile de lumini și culori sunt reflectate în arta sonoră a lui Claude Debussy sau Maurice Ravel. În același timp, muzica lui George Enescu aduce în prim-plan o profundă sensibilitate și o fuzionare refinată de influente, îmbogățind experiența artistică prin nuanțe și perspective noi. Propunem astfel publicului o seară introspectivă, ce va culmina cu explorarea acestor dimensiuni interconectate. C D


Cariera Cleopatrei David s-a concentrat, în ultimii ani, pe consolidarea sectorului cultural independent din România, în special pe producţia de operă. Împreună cu regizorul Alexadru Pătraşcu a pus în scenă spectacolele La serva padrona şi Bach, colegul de birou, ambele fiind invitate la evenimente internaţionale. Este angajată a Filarmoncii George Enescu din Bucureşti unde, în colaborare cu încă trei colegi, a realizat proiectul care a adus Marca Patrimoniului European pentru Ateneul Român.

Artista a obţinut titlul de doctor în anul 2010 sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. A cântat şi a susţinut masterclassuri în România, Marea Britanie, Franţa, Italia, Finlanda, Armenia şi India. Participă cu prezentări la conferinţe internaţionale şi publică articole şi studii în reviste de specialitate. Rezidenţa de la Paris va aduce, pe lângă valorizarea muzicii româneşti şi o nouă privire asupra creaţiei enesciene, o abordare diversificată şi integrată a actului creator, consolidând astfel legăturile între diferite tradiţii şi perspective artistice.

Aleksandr Dmitriev este un distins dirijor și pianist a cărui activitate este profund înrădăcinată în bogata tradiție muzicală a Sankt Petersburgului. El și-a perfecționat arta la Conservatorul Rimsky-Korsakov sub îndrumarea lui Mariss Jansons și Tatyana Hitrova, specializându-se în dirijatul simfonic și coral.

Cariera sa timpurie include colaborări cu Filarmonica și Orchestrele Radio-Televiziunii din Sankt Petersburg A realizat numeroase înregistrări, cum este "Amour et Mort" de Mikis Theodorakis cu Filarmonica din Sankt Petersbur sau muzică  de film, așa cum sunt cele peste douăzeci de coloane sonore compuse de finlandezul Tuomas Kantelinen. A fost dirijor principal la Opera din Petrozavodsk, Opera Națională din Komi și Opera Națională din Mersin, sub bagheta sa realizându-se premiere cum sunt cele a baletelor Mica Sirenă și Crăiasa Zăpezii de Kantelinen. Dmitriev a dirijat orchestre simfonice din Rusia, Finlanda, România și Italia, iar viața artistică este completată de cea de profesor, lăsând o amprentă durabilă în lumea muzicii clasice prin formarea noii generații de dirijori.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...