Treceți la conținutul principal

Marca Patrimoniului European pentru Ateneul nostru!

Așa cum anunță toate agențiile de presă, Comisia Europeană a acordat Ateneului Român Marca Patrimoniului European, o distincție care recunoaște rolul pe care edificiul din centrul Bucureștilor îl are pentru cultura și valorile europene.

Probabil cititorul va spune: era și cazul! Era, însă Marca nu aleargă după nimeni și nu cade din cer. La fiecare doi ani se organizează o competiție în care se înscriu monumente, situri naturale sau urbane, precum și bunuri ale patrimoniului imaterial, iar candidatura se face printr-un proiect laborios, cu activități asumate de administratorii acestor situri sau bunuri, cu obiective și bugetare, ca orice plan serios de management.

https://web.facebook.com/share/v/D9xBEUtZMAbx6k4g/


Iar pentru Ateneul Român, am fost persoana care a dus greul acestei lucrări la care au mai contribuit și alți trei colegi. A fost o lună în care am lucrat zi și noapte, în care singurele momente de relaxare erau cele în care spălam vasele, dar am reușit să îl depunem la timp. Poate m-a motivat și faptul că managerul era implicat și că nu a renunțat în fața primelor dificultăți. Aici se încheie partea de mândrie și de împlinire personală, pentru că, de fapt, meritul aparține lui Constantin Esarcu, lui Alexandru Odobescu, Regelui Carol I, lui Scarlat Rosetti, tuturor celor care au dat un leu pentru Ateneu, iar pentru că o clădire nu are valoare fără sufletul din ea, trebuie să le fim recunoscători celor care au realizat activitatea muzicală și culturală la cel mai înalt nivel: lui George Enescu și George Georgescu. Ateneul a devenit emblema Bucureștilor, simbolul culturii naționale. Născut în zorii edificării României moderne, templul din Grădina Văcăreștilor a fost martorul a două războaie mondiale, a fost bombardat, populat de Marea Adunare Națională pentru câțiva ani (timp în care a fost acoperită fresca), a fost locul unde au dirijat Mascagni și Richard Strauss și unde muzica se făcea acum un secol la cel mai înalt nivel. Și nu doar muzica avea și are locul acolo! Conferințe, evenimente istorice, celebrarea excelenței în toate domeniile, toate acestea au fost acasă în generosul monument arhitectonic.

 

Și de unde a pornit totul? De la inițiativa unor oameni de cultură, de la societatea civilă. Dacă ne ghidăm după exemplul lor, vom vedea că nimeni și nimic nu poate sta în calea fiecăruia dintre noi când vrem să aducem bine și frumos în jurul nostru.

 

Mai multe veți afla din comunicatul Filarmonicii George Enescu, instituția care are în grijă Ateneul român!

 

https://www.romaniapozitiva.ro/branding-romania/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european/   

 

Anunțul oficial

 

https://romania.representation.ec.europa.eu/news/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european-din-partea-comisiei-pentru-rolul-semnificativ-2024-04-11_ro  

 

Să fie-ntr-un ceas bun! Felicitări, Constantin Esarcu!

 

Articol publicat pe platforma Adevărul.ro  


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu tine, tu t

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.   Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum. Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici . Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1  Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici:  https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități Radio România Actualități:  Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare,

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate