Treceți la conținutul principal

Marca Patrimoniului European pentru Ateneul nostru!

Așa cum anunță toate agențiile de presă, Comisia Europeană a acordat Ateneului Român Marca Patrimoniului European, o distincție care recunoaște rolul pe care edificiul din centrul Bucureștilor îl are pentru cultura și valorile europene.

Probabil cititorul va spune: era și cazul! Era, însă Marca nu aleargă după nimeni și nu cade din cer. La fiecare doi ani se organizează o competiție în care se înscriu monumente, situri naturale sau urbane, precum și bunuri ale patrimoniului imaterial, iar candidatura se face printr-un proiect laborios, cu activități asumate de administratorii acestor situri sau bunuri, cu obiective și bugetare, ca orice plan serios de management.

https://web.facebook.com/share/v/D9xBEUtZMAbx6k4g/


Iar pentru Ateneul Român, am fost persoana care a dus greul acestei lucrări la care au mai contribuit și alți trei colegi. A fost o lună în care am lucrat zi și noapte, în care singurele momente de relaxare erau cele în care spălam vasele, dar am reușit să îl depunem la timp. Poate m-a motivat și faptul că managerul era implicat și că nu a renunțat în fața primelor dificultăți. Aici se încheie partea de mândrie și de împlinire personală, pentru că, de fapt, meritul aparține lui Constantin Esarcu, lui Alexandru Odobescu, Regelui Carol I, lui Scarlat Rosetti, tuturor celor care au dat un leu pentru Ateneu, iar pentru că o clădire nu are valoare fără sufletul din ea, trebuie să le fim recunoscători celor care au realizat activitatea muzicală și culturală la cel mai înalt nivel: lui George Enescu și George Georgescu. Ateneul a devenit emblema Bucureștilor, simbolul culturii naționale. Născut în zorii edificării României moderne, templul din Grădina Văcăreștilor a fost martorul a două războaie mondiale, a fost bombardat, populat de Marea Adunare Națională pentru câțiva ani (timp în care a fost acoperită fresca), a fost locul unde au dirijat Mascagni și Richard Strauss și unde muzica se făcea acum un secol la cel mai înalt nivel. Și nu doar muzica avea și are locul acolo! Conferințe, evenimente istorice, celebrarea excelenței în toate domeniile, toate acestea au fost acasă în generosul monument arhitectonic.

 

Și de unde a pornit totul? De la inițiativa unor oameni de cultură, de la societatea civilă. Dacă ne ghidăm după exemplul lor, vom vedea că nimeni și nimic nu poate sta în calea fiecăruia dintre noi când vrem să aducem bine și frumos în jurul nostru.

 

Mai multe veți afla din comunicatul Filarmonicii George Enescu, instituția care are în grijă Ateneul român!

 

https://www.romaniapozitiva.ro/branding-romania/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european/   

 

Anunțul oficial

 

https://romania.representation.ec.europa.eu/news/ateneul-roman-primeste-marca-patrimoniului-european-din-partea-comisiei-pentru-rolul-semnificativ-2024-04-11_ro  

 

Să fie-ntr-un ceas bun! Felicitări, Constantin Esarcu!

 

Articol publicat pe platforma Adevărul.ro  


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...