O nouă premieră de teatru muzical: Bach, colegul de birou

Mehr hahn en neue Oberket (Avem un nou guvernator), așa începe Cantata BWV 212, supranumită și Cantata Țăranilor, scrisă în anul 1742 de Johann Sebastian Bach pe un libret de Christian Friedrich Henrici (Picander) pentru ziua de naștere a lui Carl Heinrich von Dieskau, care era Kammerherr (colector de taxe). Aceasta va fi prima lucrare interpretată în spectacolul Bach, colegul de birou, ce va avea premiera duminică, 4 februarie, ora 12.00 la The Villa (Casa Bolintineanu), o frumoasă clădire de patrimoniu construită în secolul al XIX-lea și care a ajuns la actuala configurație în anul 1883, grație arhitectului Paul Gottereau. Aici își desfășoară întâlnirile Romanian Business Club, o societate care are în componență peste 300 de antreprenori români, proprietari de IMM-uri și nu numai. Deci ce loc putea fi mai potrivit pentru o lucrare în care se cântă despre taxe?

Cea de a doua compoziție din programul matineului din 4 februarie este mult mai cunoscuta Cantată a cafelei, BWV 211, cu libretul scris de același Picander, realizată, probabil, între 1732-1735.

Alexandru Pătrașcu este un iubitor și devorator de operă, astfel că adulmecă multiplele posibilități de exprimare a dramei și/sau comediei în orice act muzical. Cantatele comice ale Bach nu puteau fi ocolite, iar spectacolul în care vor fi interpretate cele două lucrări camerale oferă resurse, mai ales în contextul evenimentelor actuale.

Personajele libretelor lui Picander sunt când un cuplu de fermieri care fac haz de necaz și comentează măsurile fiscale, când persoane care sunt pro sau contra consumului de cafea.

Zilele acestea, în Germania, a avut loc protestul fermierilor, care a afectat dramatic circulația, iar acum au loc manifestații ale transportatorilor și fermierilor din România.

(fotografie preluată din ziarul Cotidianul. Niemand soll es je vergessen, wir Bauern sorgen für das Essen - Nimeni să nu uite vreodată, noi fermierii avem grijă de hrana voastră.)

Pe de altă parte, în zona mai puțin dramatică a societății, între generații sunt mereu controverse în privința parentingului, a educației, a carierei, a alegeritor din viață, a consumului de cafea, de alcool și, mai nou, de carne.

Totuși, prezentul text nu este un spoiler, așa că doar pe 4 februarie la The Villa veți putea vedea cum se vor regăsi cei patru soliști în poveștile lui Picander și cum vor interpreta muzica lui Bach.

Spuneam, când am realizat proiectul La Serva padrona, că opera nu îmbătrânește niciodată. Chiar dacă ceea ce se va interpreta în 4 februarie nu poartă eticheta de operă, o parte din construcția muzicală și dramatică specifică acestui gen se regăsește în cantatele laice ale cantorului din Leipzig. Subiectele au rămas actuale după aproape 300 de ani, pentru că lumea a evoluat foarte mult tehnologic, însă niciodată suficient din punct de vedere social sau moral. Dar castigat ridendo mores!

The Villa (Casa Bolintineanu)

https://maps.app.goo.gl/QaXJQQUVwChrg7zK9

Duminică, 4 februarie 2024 ora 12.00

Bach, colegul de birou

Mieke/Lieschen – Cleopatra David

El – Dan Macavei Schlendrian - Ștefan Lamatic

Naratorul – Nicolae Simonov

Natalia Pancec – vioară Tania Zâmbreanu – vioară

Alexandra Marin – violă Eugen-Bogdan Popa – violoncel

Gabriel Marin – flaut Sorin Lupașcu – corn

Continuo: Ieronim Buga Regia: Alexandru Pătrașcu

Program

J.S. BACH

CANTATA ȚĂRANILOR BWV 212

CANTATA CAFELEI BWV 211

Bilete : https://www.blt.ro/bach-colegul-de-birou

Informații despre spectacol: https://www.facebook.com/events/1092047395568033

Parteneri: Goethe Institut, Radio România Muzical

Sponsor: Date Education

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Citiți mai multe

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1. Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2. Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Citiți mai multe

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...

Citiți mai multe

Cleopatra David

Faceți căutări pe acest blog