Treceți la conținutul principal

Direcționați 3,5% din impozit pentru cultură: Asociația Culturală "Nirmal Art" este organizatoarea spectacolului independent de operă LA SERVA PADRONA

 Formularele se pot depune sau trimite la ANAF până la data de 25 mai 2023

Dragi prieteni,

Vă mulțumim că ați fost alături de noi în anul 2022! Am luat avânt și am realizat câteva proiecte de care ne-am bucurat împreună.

Am făcut opera! Am pus în scenă spectacolul independent al anului 2022: La serva padrona în regia lui Alexandru Pătrașcu


Am făcut muzică de cameră și am susținut cauzele ecologice cu Poveștile din pădurea fermecată

Am revenit și la lumea exotică, am adus artiști din insula Sulawesi la București și am organizat turneul Indonesian Scent

Am fost nominalizați la Gala Societății Civile pentru proiectul Respirăm împreună, desfășurat în 2021.

În acest an ne propunem să ajungem din ce în ce mai des la voi, să readucem în fața voastră opera La serva padrona și pregătim deja încă două producții muzicale.

Dar totul are costuri, iar contribuția voastră, oricât de mica, va sprijini activitatea noastră! Vă invităm să fiți în continuare partenerii noștri prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către Asociația Culturală Nirmal Art. 

Formularele se trimit la ANAF sau in spatiul personal virtual de pe portalul ANAF doar până la data de 25 mai 2023.

Din activitățile noastre, menționăm: Gala muzicilor tradiționale, Festivalului Primăvara Spiritului, Turneul National Comorile Persiei, masterclassuri de canto, expozitii de pictură, conferințele Copacul vieții și Cultura Spiritului și multe concerte.














Puteți descărca formularul completat cu datele noastre de la linkurile de  mai jos

formular 230 digital

formular 230 clasic

#anaf #parteneri #sponsorizare #operaindependenta #cultura #opera #teatru

Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe