Bună dimineața, Serpina!

Trăiesc cu acest personaj lângă mine de câțiva ani. Am început lucrul la opera La Serva Padrona ca solist la sugestia bunului meu prieten și colaborator Ieronim Buga. Se întâmpla cu ceva timp înainte de pandemie și, cumva, gândul de a face o producție independentă a apărut tot atunci. Nu pandemia a făcut ca lucrurile să se materializeze abia acum. Opera din Timișoara a făcut producția chiar în 2020 și pentru un moment am pierdut speranța, însă am reînceput cu încăpățânare pregătirile. Cel mai greu într-o primă etapă a fost să găsesc un bariton pentru Uberto. După ce două tentative de colaborări cu colegi apropiați au eșuat din cauza lipsei de timp a acestora, Uberto fiind un rol principal, solicitant și în care personajul este non-stop pe scenă, am făcut un casting și așa că l-am obținut pe Uberto cel de pe afiș

Am avut mult de meditat pe marginea definirii rolului meu. Tehnologia ne oferă astăzi soluții multiple și putem asculta interpretări celebre, vechi de zeci de ani sau putem viziona diferite puneri în scenă, care mai de care mai simpatică, sau burlescă. Mi-am trecut personajul prin mai multe filtre și am încercat să fac o paralelă între Serpina și felul în care mă văd pe mine în viața de toate zilele. Avem multe diferențe, dar și câteva lucruri în comun. Cel mai evident: suntem femei.

Într-un fel, toate femeile sunt La Serva Padrona. Sunt serva când își slujesc cu grijă și devotament familiile, sunt padrona când constată că de ele depinde totul în casă și că ele iau cele mai grele decizii. Sunt serva când îndeplinesc micile roluri pe care și le-au asumat profesional multe dintre ele, sunt padrona când întreaga societate este susținută de bunul lor simț și de moralitatea lor. Sunt serva când trebuie să facă dans acrobatic printre atitudinile și acțiunile vanitoșilor și narcisiștilor din preajma lor, sunt padrona când își arată frumusețea și eleganța. Pot afirma că sunt o versiune de serva-padrona. Ca manager, nu ai încotro și trebuie să muncești cel mai mult, să prinzi toate problemele din zbor și să încerci să le rezolvi. Ești propriul tău șef și, în același timp, angajatul model. Dar asta e partea din spatele scenei.

Cine voi fi în 29 septembrie? Cât din mine voi lăsa să iasă la iveală în duetele cu Uberto și în recitativele în care pare că vreau să întorc lumea cu susul în jos? Cât din toate femeile menționate anterior se vor regăsi în felul în care Alexandru Pătrașcu a interpretat libretul?

Nu puteți afla decât venind la spectacol.

La Serva Padrona (Servitoarea stăpână)

operă comică într-un act

Muzica – Giovanni Battista Pergolesi Libret – Gennaro Antonio Federico

Serpina – Cleopatra David

Uberto – Andrei Marinache

Cvartetul alcătuit din membri ai Filarmonicii “George Enescu”

Natalia Pancec – vioară Tania Zâmbreanu – vioară

Alexandra Marin – violă Eugen Bogdan Popa – violoncel

Conducerea muzicală/continuo – Ieronim Buga

Regia: Alexandru Pătrașcu Scenografia: Gary Deskin

Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Liternet

Bilete: https://www.iabilet.ro/bilete-la-serva-padrona-78390

Detalii despre spectacol aici

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat: “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...

Citiți mai multe

Cleopatra David

Faceți căutări pe acest blog