Treceți la conținutul principal

Vernisaj la Biblioteca Metropolitană Bucureşti

Expoziţia "Relaţia Elev - Profesor" a pictorului daniel Turliu şi clasei sale va avea lor Luni, 25 aprilie 2016 la ora 18.30 în galeria Bibliotecii Metropolitane Bucureşti şi va fi însoţită de un recital al sopranei Cleopatra David.

Daniel Turliu:

Iata prima expozitie in care expun alaturi de elevii mei. Ii ghidez de mai mult de trei ani, si aceasta expozitie este rezultatul primilor pasi, pe acest drum al picturii.
Zoran Filipoiu are doisprezece ani iar Stefan Panait treisprezece ani, amandoi incepand lucrul cu mine aproximativ in aceeasi perioada.
Raportarea mea la acesti copii supradotati-trebuie sa precizez lucrul acesta inca de la inceput-este aceea a unui deschizator, a unuia care activeaza in celalalt ceea ce insasi Divinitatea a sadit, a ceea ce este deja dat; altfel spus, trebuind doar indreaptata atentia spre ceea ce poate face posibila manifestarea in planul fizic a calitatilor venite prin ‘’har’’, planul fizic fiind,de aceasta data, suprafata de lucru. Cum spunea Noica, vorbind despre cel care ghideaza pe celalalt, si anume ideea ca profesorul trebuie sa fie mijlocitor intre ‘’sine si sine insusi’’, cu alte cuvinte, trebuie sa-l faca pe ‘’celalalt’’ sa patrunda din ce in ce mai adanc, in interior. Pictura fiind o cale directa catre propria fiinta, pictura care conduce la ‘’frumos’’ si ‘’armonie’’
A patrunde in interiorul picturii este de fapt a oferi libertatea creativitatii, libertatea bucuriei pe care ti-o ofera actul creator, aspectul ludic al picturii care are ca sens tocmai exprimarea propriei interioritati si apropierea de ‘’sine insuti’’ Consider ca starea de bucurie este cea care trebuie sa stea ca fundal al actului creator, iar pe acesta stare de bucurie, cand sufletul se ‘’lipeste’’ de cunoasterea armonica (acel tip de cunoastere divina), atunci intervin eu, incurajand, spunand sa continue in acest sens mai departe, stimuland tocmai manifestarea ‘’harului’’ care este pus in inima pictorului. De aici si gandul lui Sefan Luchian si anume ca sediul picturii se afla in inima, aici este comoara pictorului, aici este ‘’armonia’’

Pentru cei doi elevi ai mei, aceasta prima expozitie reprezinta un moment care le poate oferi multa incredere interioara, mult entuziasm spre a pasi cu pasi din ce in ce mai mari catre drumul picturii. Pentru mine este un moment de o mare sadisfactie interioara, pentru ca simt-chiar daca ei sunt la inceput-ca eforturile mele, ca implicarea mea sufleteasca in ceea ce poate fi numit in mod generic ‘’pedagogie’’ rodeste ! Aranjand expozitia in urma cu cateva zile, pentru un moment m-am oprit din lucru, m-am relaxat, si am constientizat ceea ce era in jurul meu-lucrarile lor, lucrari de o inalta spiritualitate de o inalta armonie care-in cazul in care ei vor urma acest drum- anunta doi mari pictori !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...