Treceți la conținutul principal

Actul III din Parsifal la Ateneu, cu o distribuţie de excepţie

În 2013 pentru lumea muzicală a fost aniversat bicentenarul Verdi-Wagner. În acea toamnă, în cadrul Festivalului "George Enescu", am avut şansa de a asculta şi viziona în concert la Sala Palatului Tetralogia wagneriană, în interpretarea celor mai reprezentative voci wagneriene din acest moment şi a Orchestrei Radio Berlin, dirijată de Marek Janowski. Pentru cei care am ajuns in cele 4 seri, sentimentul de a fi martor al unui astfel de eveniment este nu unul copleşitor ci unul de permanentă uimire, contemplaţie şi chiar evoluţie a eu-lui impreună cu muzica. Fascinantă, hipnotică, muzica lui Wagner şi întreaga poveste au prins viaţă prin vocile Petrei Lang, a lui Stefan Vinke, Eric Halfvaarson, Martin Winkler, Elisabeth Kulman, Sorin Coliban, Daniela Denschlag, Egils Silins sau Melanie Diener. Aşa cum anunţa sloganul festivalului, magia a existat cu adevărat.


Şi există în continuare în stagiunea curentă a Filarmonicii "George Enescu". În zilele de 14 şi 15 mai, este programat în variantă semi-concertantă cel de al treilea act al operei Parsifal sub conducerea dirijorului Christian Badea, iar Stefan Vinke şi Eric Halfvarson revin la Bucureşti pentru a da viaţă personajelor Parsifal şi Gurnemanz.


Lor li se alătură Bela Perencz (Amfortas) și Maia Morgenstern (Kundry). Participă Corul Filarmonicii "George Enescu" (dirijor, Iosif Punner).
Ultima operă compusă de Richard Wagner, subintitulată Ein Bühnenweihfestspiel (un festival scenic religios), este numită de Christian Badea o „liturghie pentru toţi, indiferent de rasă, confesiune sau cultură.”, având ca idee centrală triumful purităţii, mântuirea aşa cum şi-a imaginat-o compozitorul.
Concertul Filarmonicii „George Enescu” marchează şi un moment istoric:  100 de ani de la prima punere in scenă a acestei opere în România sub bagheta lui George Enescu.  
Deţinător al unui Premiu Grammy pentru înregistrarea live a operei Antony and Cleopatra de Samuel Barber, Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, decorat cu Ordinul Meritul Cultural de Preşedintele României, dirijorul Christian Badea este cel mai important dirijor român de operă. Evoluând deopotrivă pe scena de concert şi teatrele de operă, colaborează cu cele mai importante instituţii muzicale din Europa, America de Nord, Asia şi Australia, cum sunt  Metropolitan  Opera din New York,  Royal Opera House of Covent Garden din Londra, sau Wiener Staatsoper,  și cu cei mai importanţi cântăreţi şi regizori de operă.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe