Discurs susţinut la vernisajul expoziţiei „Darurile Magilor” de la CREART, Bucureşti , 24 noiembrie 2014
M-am gandit să spun un cuvânt despre ce
reprezintă Crăciunul pentru noi. Iată-l aici descrisă partea sa spirituală aşa
cum o ştim acum, în imagini: Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului înfăţişată în
icoana bizantină şi partea de tradiţie folclorică în picturile ce descriu
obiceiurile de iarnă. În viaţa omului modern sunt alte două aspecte mult mai
vizibile: shoppingul şi mâncarea.
Voi spune, aşadar câte un cuvât despre aceste
două aspecte. voi începe cu cea de a doua. Obiceiul colindelor a existat cu mult
timp înaintea apariţiei Crăciunului ca sărbătoare oficială. De fap, fixarea
Sărbătorii Naşterii Domnului în preajma solstiţiului de iarnă este o convenţie
menită să reducă popularitatea altor sărbători din această perioadă, aşa cum
erau Saturnaliile. Numele de colind vine de la Calende , care în cultura
romană desemnau inceputul fiecarei luni.
Data
Naşterii Mântuitorului nu este cunoscută cu exactitate, dar se pare că a avut
loc cu ceva timp inaintde de luna
decembrie. Aşa cum Paştele este calculat după calendar lunar, acelasi fel de
calcul poate fi folosit, Data Naşterii ar fi în prima noapte cu luna noua de la
sfarsitul lunii octombrie, inceputul lunii noiembrie, în acelaşi timp cu Diwali, sărbătarea luminilor din India.
Colindele aveau diferite tematici. Erau
colinde de fată, colinde de june, unele cu temă agrară de petit, familiale,
cosmogonice, satirice, de doliu, de vanatoare si multe altele Colindele de june
descriau un ritual iniţiatic. Tânărul vânător care trebuia să plece si să aducă
leul viu legat şi apoi se putea căsători cu cea mai frumoasă fată sau cu fata
împăratului (aici aduce cu ritualul swayamvara care se practica pentru alegerea
mirelui pentru printesele din epopeile sanscrite. De fapt, acele printese erau
incarnari ale Zeitei, iar cei care urmau ritualurile, dovedeau puteri
neomenesti şi reuşeau să treaca probele şi să se căsătorească cu Zeiţa erau
incarnari ale zeului Vishnu).
Unii cercetători afirmă că tânărul în lupta cu
leul este zeul Mithra, Dumnezeu fiul, Fiul lui Ahura Mazda, adică Dumnezeu
Tatăl din străvechiul cult persan.
Cristian Istrătescu–Târgovişte afirmă că
„Mithra, la chemarea Atotputernicului, este 'singurul care ar fi fost in stare
sa invinga leul, sa-l imblanzeasca si sa-l foloseasca mai tarziu ca ajutor in
lupta cu taurul – Intunericul', leul intruchipand focul, lumina Soarelui pe
Pamant.”
Cultul mithraic a ajuns şi în Dacia după 106 a .d.
Iata câteva exemple:
Leusoru' s-o'nturnatu
Ler galban, floare de maru
De la muntiu jos la lunciu
Umbla noapte prin livezii
Bea apa'n izvoare reci.
S'o fost bun ca d'o mincatu,
S'o fost rau ca s-o culcatu'
S'o fost rau c-o d'adurmitu
Sub un spin mindru'nfloritu
Florile l'o napaditu
De s'o scapat d'adurmitu.
Junel sta si cujetare
Leul din somn sa trezeare
Si la lupta se puneare.
Iar junel se'mbarbatare
Si pe leu il d'alegare,
Lumea-n tara-l fericeare.”
Jonelui
Jone murgu-şi potcoveşte,
Jonelui bono
Azi e mare sărbătoare
E Sfânta Duminecară,
Maică-sa prin sat trebară
Dar tu gându' ce l-ai pusu
Pus-ai gând de privegheatu,
Cel mai mare de-nsuratu.
Dar io maică în cohiră
Când Dumnezeu porunciră
Sus în vârful muntelui,
Sub poalele bradului
Este-un leu de câine rău.
Pus-ai gându' să-l săgete.
Leu-ndată se sculară
Şi din grai aşa grăiară:
Nu mă voinic săgetară,
Mai bin' leagă-mă-n cureară
Şi mă du pe ulicioară,
Pe uliţa grecilor
Tot în cinstea fetelor
Şi-n ciuda nevestelor,
Pe tine căci te-or vedeară
Pe tin' toţi te-or lăudară,
Pe tin' şi pe maică-tară
Ce băiat a fost băiatu'
Ce ducea leul legatu,
E legat nevătămatu
Şi-n curea neagră băgatu,
Şi-n curea neagră legatu.
Colind popular - Daliana
Mere Lina la fantana
Daliana'i fata dalba
Cu doua carcege'n mana
Cu doua carcege'n mana
Gasi apa tulburata
De voinici inconjurata
De voinici inconjurata
Voi voinici voi vanatori
Ce catati aicia'n zori
Cce catati aicia'n zori
Noi pa tine te catamu
Si cu drag ii inchinamu
Si cu drag ii inchinamu
La multi ani cu sanatate
Sa aveti parte de toate
Sa aveti parte de toate.
Cel de al doilea lucru despre care doresc să
vă povestesc este cea mai familiar nouă, depsre Naşterea Domnului şi măreţia
operei sale. Dumnezeu nu vine pe pământ pentru a crea o organizaţie şi
ritualuri şi, deasemenea, nu vine pentru un anumit grup de oameni. Unde alege
să se nască are însemnătate în planul său măreţ. Naşterea Dumnezeului copil, a
inocenţei şi purităţii absolute sunt menite, pe de o parte să restabilească
aceste calităţi în fiinţele umane. Dumnezeu vine să schimbe ceva la nivelul
conştiinţei întregii umanităţi. Opera sa a fost unică. A luat naştere în cea
mai umilă condiţie pentru a-i putea
învăţa pe oameni umilinţa, pentru a activa aceasă calitate în fiinţele umane.
Şi asta într-o lume plină de agresivitate şi aroganţă cum era cea a Imperiului
Roman.
Naşterea sa este ceva simbolic. Pentru că el
este Cuvântul, Logosul, Chaitanya, conştiinţa cosmică, aşa că nu putea să ia formă umană decât prin
concepţia imaculată, adus pe lume de întruchiparea purităţii, a maternitpţii şi
puterii de sacrtificiu, Mama–fecioară, Maria. În tradiţiile antice, Mama
fecioară este Zeiţa însăşi, mama întregului Univers şi a Umanităţii. În
trinitatea creştină avem tatal, fiul şi sfântul Duh. Dar cum ar putea exista un
tată şi un fiu fără de mamă? Oare nu civilizaţia noastră patriarhală a scos
Mama din ecuaţia venerării reducând acest Duh sfânt la ceva ambiguu, poate
chiar un porumbel? Oare nu acest Duh Sfânt este principiul Matern, creator al
divinităţii?
Voi
cita în continuare sfânta scriptură în referirile sale la Sfântul Duh
Sfânta Evanghelie după Ioan
Capitolul 14
23.
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul
Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.
24.
Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl
auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
25.
Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26.
Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele
Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am
spus Eu.
„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe
care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va
aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Evanghelia după Ioan 14:26)
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului,
are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El , ci va vorbi tot ce va fi
auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Evanghelia după Ioan 16:13)
Sfânta Evanghelie după Ioan
Capitolul 3
3 Isus i-a răspuns şi i-a zis: "Adevăr,
adevăr îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia
lui Dumnezeu".
4 Nicodim i-a zis: "Cum poate să se nască
un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale şi să
se nască?"
5 Isus i-a răspuns: "Adevăr, adevăr îţi
spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate să intre în împărăţia
lui Dumnezeu.
6 Ce este născut din trup, trup este, iar ce
este născut din Duh, duh este.
7 Şi nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă
naşteţi din nou
Sfânta Evanghelie după Luca
Capitolul 17
20.
Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a
răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21.
Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui
Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Sărbători fericite !
Comentarii