Muzica spiritului cu Sangit Chamber Ensemble

Universitatea Populară “Ioan C. Dalles” organizeazăDuminică, 14 martie 2013, ora 18.00, la Sala din Bd. Nicolae Bălcescu nr. 18
concertul-conferinţă susţinut de Sangit Chamber Ensemble pe tema “Europa şi India”.

Concertul are loc cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la naşterea S.S. Shri Mataji Nirmala Devi şi a 100 de ani de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatură poetului indian Rabindranath Tagore.
Sangit Chamber Ensemble va susţine dumincă, 14 aprilie 2013, ora 18.00 concertul-conferinţă (concert meditativ) “Paralele culturale: Europa şi India. Muzica Spiritului” la Sala Dalles din Bucureşti. Programul va conţine lucrări de J. Ph. Rameau, J. S. Bach, A. Vivaldi, G. Fr. Händel, Fr. Schubert, precum şi muzică clasică indiană, genurile raga, bhajan si kriti.

Interpretează:
Anne Marie Ene – vioară
Cleopatra David – soprană
Miron Vasilescu – pian
Avadhut Kasinadhuni- tabla

Prezintă: Dr. Cleopatra David. Coordonator proiect: Anne Marie Ene
Termenul “Sangit” înseamnă “muzică” in limba sanskrită. Deşi relaţionarea muzicii de cameră europene cu spiritualitatea indiana ar putea părea improprie, există o explicatie simplă pentru aceasta: muzica vine din spirit (Atma în sanskrită), iar spiritul este universal. Sangit Chamber Ensemblenu practică arta muzicii doar pentru valoarea sa estetica, ci mai ales pentru pentru cea spirituală. Scopul este obţinerea Realizarii Sinelui prin metoda Sahaja Yoga creata de Shri Mataji Nirmala Devi ţi experimentarea vibratiilor muzicii.

Ansamblul a început activitatea ca trio, avand in repertoriu lucrari clasice si baroce. Datorita cunoaşterii şi experienţei in domeniul muzicii clasice indiene a violonistei Anne Marie Ene, concertele includ acum şi această străveche artă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat: “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Citiți mai multe

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Citiți mai multe

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...

Citiți mai multe

Cleopatra David

Faceți căutări pe acest blog