Treceți la conținutul principal

Amprenta maeştrilor, un pas către excelenţă

Iniţiativa privată se manifestă din ce în ce mai mult în spaţiul cultural românesc, aducând fie completări ale programelor guvernamentale, fie proiecte noi, dar absolut necesare. În perioada 4-9 mai 2011, am asistat la un binevenit eveniment educaţional şi artistic, concretizat în prima ediţie a Centrului de Excelenţă în Operă, organizat de fundaţia ELITE ART Club UNESCO (Jeunesses Musicales Romania) în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”. Programul a fost alcătuit din cursuri de măiestrie susţinute de mezzosoprana Viorica Cortez (canto), regizorul american Vincenzo Liotta (actorie operă) şi tenorul Marius Budoiu (sesiune de pregătire) încheiate de concertul în care absolvenţii au evoluat împreună cu Bucharest Symphonic Orchestra dirijată de Iurie Florea.

Trei maeştri internaţionali au împărtăşit secretele profesiei şi experienţa lor cu tinerii artişti înscrişi la masterclass. Viorica Cortez, mezzosoprana româncă având o carieră internaţională desfăşurată deopotrivă în marile teatre ale lumii şi pe scenele de concert, este adesea invitată să facă parte din juriile concursurilor internaţionale şi susţine frecvent cursuri de măiestrie în Europa. Tenorul Marius Budoiu interpretează o mare varietate de roluri pe scene din întreaga Europă, dar şi din Japonia şi îşi desfăşoară activitatea didactică la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. Aflat la a treia vizită în România, regizorul american Vincenzo Liotta este şeful de catedră al secţiei Studii de Operă la Indiana University Jacobs School of Music (Bloomington, SUA) şi regizor al IU Opera Theater. A pus în scenă spectacole atât în teatrele din America, Australia, Asia, cât şi în Europa.

Tineri solişti aflaţi unii încă în etapa de studiu, alţii deja angajaţi în instituţiile muzicale din România au primit îndrumare în această perioadă în cadrul cursurilor Centrului de Excelenţă în Operă. Trebuie menţionată contribuţia celor trei pianiste corepetitoare care au asigurat pregătirea muzicală: Adela Bihari (corepetitor principal), Lidia Ciubuc şi Raluca Ouatu.

Dacă publicul a văzut doar rezultatul acestui masterclass, materializat în concertul din seara zilei de 9 mai 2011 din Sala Ateneului, pot afirma că partea cea mai interesantă s-a desfăşurat în timpul cursurilor. Faptul că studenţii au parcurs întregul drum al pregătirii unui concert – rezolvarea tehnică, interpretare, regie, lucru cu orchestra – a fost extrem de important, fiind pentru unii dintre ei o premieră. Am asistat la reale metamorfozări şi chiar miracole pe care cei trei profesori dedicaţi au fost capabili să le creeze. România este bogată în talente, însă uneori acestea se perimează înainte de vreme din cauza lipsei de substanţă în pregătire. Timpul a fost scurt, este adevărat, însă o mostră despre cum trebuie lucrurile realizate îi va ajuta cu siguranţă pe cei aflaţi la începutul carierei. Luând separat numai partea tehnică, atât de bine demonstrată chiar vocal de mezzosoprana Viorica Cortez, ascultând glasurile cursanţilor din prima zi şi până în seara spectacolului, am remarcat un progres uimitor. Fără a recurge la artificii, la spectaculozitate cu orice preţ, soliştii au fost capabili în final să redea în mai mare măsură atât dovada talentului, cât mai ales spiritul muzicii.

În privinţa cursului de actorie, acesta a fost deosebit de util şi de interesant. Pornind de la lucruri de bază, Vincenzo Liotta a subliniat diferenţele dintre arta actorului de teatru şi cea a cântăreţului de operă, lucrând fiecare scenă propusă de artişti în cele mai mici, dar semnificative detalii, chiar dacă acestea veneau numai din structura muzicii. Un curs util pentru oricine activează în domeniul operei, fie că este cântăreţ sau regizor.

Concertul de arii şi duete din opere de pe scena Ateneului a fost rezultatul efortului colectiv al studenţilor şi profesorilor. Nici un detaliu nu a fost lăsat la voia întâmplării. Au evoluat sopranele Tina Munteanu, Ana Cebotari, Cristina Dan, Tatiana Purcaru şi Silvia Baltog, mezzosopranele Sidonia Nica, Florentina Soare, Liliana Mattei Ciucă, Sorana Negrea şi Daniela Burlacu, tenorii Liviu Iftene, Lucian Corchis şi Liviu Indricău şi baritonul Iordache Basalic. Invitatul de onoare a fost tenorul Marius Budoiu.

Programul a fost echilibrat şi spectaculos în acelaşi timp, punând în valoare calităţile soliştilor. Câteva momente au fost deasupra mediei concertului, unele datorând mult frumuseţii glasurilor interpreţilor. Am remarcat expresivitatea şi forţa vocală în cazul sopranei Tina Munteanu (Un bel di vedremo din Madama Butterfly de G. Puccini) şi al tenorului Liviu Iftene (Una furtiva lagrima din Elixirul dragostei de G. Donizetti), generozitatea timbrală a mezzosopranei Liliana Mattei Ciucă (aria Dalilei din Samson şi Dalila de Saint-Saëns), curăţenia şi siguranţa tehnică a mezzosopranei Florentina Soare (aria lui Orlovsky din Liliacul de J. Strauss). Frumoasă a fost apariţia sopranei Ana Cebotari în aria Meine Lippen, sie küssen so heiß din Giuditta de Fr. Lehar, artista demonstrând pe deplin calităţile sale scenice într-o coregrafie căreia regizorul Vincenzo Liotta i-a acordat foarte multă atenţie. Artistul total s-a dovedit a fi baritonul Iordache Basalic, a cărui experienţă artistică, dar şi vocea bogată în armonice şi bine susţinută tehnic au strălucit în Largo al factotum din Bărbierul din Sevilla de Rossini. Starul serii a fost, bineînţeles, tenorul Marius Budoiu, care a oferit culminaţia spectacolului cu aria In fernen Land din Lohengrin de R. Wagner.

Concertul nu reprezintă, însă, sfârşitul acestui masterclass. O întâlnire cu astfel de personalităţi are urmări pentru întreaga viaţă artistică a celor tineri. Iată un proiect al cărui prim pas a fost nu doar un succces, ci un eveniment benefic pentru viitorul vieţii muzicale româneşti şi pentru care iniţiatorii merită toate felicitările, încurajările şi sprijinul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...

Piotr Ilici Ceaikovski: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 41

Scrisă în 1878, Liturghia este, alături de cele Nouă piese sacre pentru cor , una dintre puţin cunoscutele creaţii religioase ale compozitorului rus. Stârnind  controverse pentru publicarea comercială fără acceptul directorului Capelei Imperiale, lucrarea este o piatră de încercare pentru corurile profesioniste. Având resurse melodice diferite de cele ale creaţiei scenice a lui Ceaikovski, Liturghia pentru cor mixt  se bazează mai mult pe înlănţuiri armonice, cu puţine momente polifonice Structurată în 15 părţi, versiunea lui Ceaikovski a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur (Sfântul Ioan Hrisostomul) conţine o parte dintre răspunsurile şi cântările din ritualul bisericesc, fiind omise Antifonul I şi Fericirile . Cleopatra David 1.      Ectenia Mare: Amin. Doamne miluieşte 2.      Ectenia Mică. Antifonul al doilea Doamne miluieşte . Ţie, Doamne, Amin Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi puru...

Mediocritatea nu este condamnată la moarte

„Mediocritatea nu este condamnată la moarte”, spune avocatul apărării în piesa lui Motti Lerner, Procesul lui Eichmann . Adolf Eichmann a fost un criminal de război, o rotiță esențială într-un mecanism care pornea de la Hitler și se încheia în lagărele de exterminare. Astăzi, mediocritatea este aproape venerată. Este împinsă în față cu tupeu, uneori prin alianțe subtile între cei care o practică și care se susțin reciproc. Fiecare proiectează propriile idei asupra societății și asupra comunităților în care intră: unii cred că totul este permis, alții sunt obsedați de ierarhii și vor să urce cu orice preț, iar alții chiar înțeleg sensul real al unei comunități. Nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini, pentru că nu toți se exprimă în spațiul public. Realitatea nu stă în confortul material, nici în emoțiile trecătoare și nici în jocurile de imagine. Realitatea stă în principii. În integritate, în responsabilitate, în respect și în muncă. Numai printr-un sistem interior curat putem di...