Treceți la conținutul principal

Amprenta maeştrilor, un pas către excelenţă

Iniţiativa privată se manifestă din ce în ce mai mult în spaţiul cultural românesc, aducând fie completări ale programelor guvernamentale, fie proiecte noi, dar absolut necesare. În perioada 4-9 mai 2011, am asistat la un binevenit eveniment educaţional şi artistic, concretizat în prima ediţie a Centrului de Excelenţă în Operă, organizat de fundaţia ELITE ART Club UNESCO (Jeunesses Musicales Romania) în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”. Programul a fost alcătuit din cursuri de măiestrie susţinute de mezzosoprana Viorica Cortez (canto), regizorul american Vincenzo Liotta (actorie operă) şi tenorul Marius Budoiu (sesiune de pregătire) încheiate de concertul în care absolvenţii au evoluat împreună cu Bucharest Symphonic Orchestra dirijată de Iurie Florea.

Trei maeştri internaţionali au împărtăşit secretele profesiei şi experienţa lor cu tinerii artişti înscrişi la masterclass. Viorica Cortez, mezzosoprana româncă având o carieră internaţională desfăşurată deopotrivă în marile teatre ale lumii şi pe scenele de concert, este adesea invitată să facă parte din juriile concursurilor internaţionale şi susţine frecvent cursuri de măiestrie în Europa. Tenorul Marius Budoiu interpretează o mare varietate de roluri pe scene din întreaga Europă, dar şi din Japonia şi îşi desfăşoară activitatea didactică la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. Aflat la a treia vizită în România, regizorul american Vincenzo Liotta este şeful de catedră al secţiei Studii de Operă la Indiana University Jacobs School of Music (Bloomington, SUA) şi regizor al IU Opera Theater. A pus în scenă spectacole atât în teatrele din America, Australia, Asia, cât şi în Europa.

Tineri solişti aflaţi unii încă în etapa de studiu, alţii deja angajaţi în instituţiile muzicale din România au primit îndrumare în această perioadă în cadrul cursurilor Centrului de Excelenţă în Operă. Trebuie menţionată contribuţia celor trei pianiste corepetitoare care au asigurat pregătirea muzicală: Adela Bihari (corepetitor principal), Lidia Ciubuc şi Raluca Ouatu.

Dacă publicul a văzut doar rezultatul acestui masterclass, materializat în concertul din seara zilei de 9 mai 2011 din Sala Ateneului, pot afirma că partea cea mai interesantă s-a desfăşurat în timpul cursurilor. Faptul că studenţii au parcurs întregul drum al pregătirii unui concert – rezolvarea tehnică, interpretare, regie, lucru cu orchestra – a fost extrem de important, fiind pentru unii dintre ei o premieră. Am asistat la reale metamorfozări şi chiar miracole pe care cei trei profesori dedicaţi au fost capabili să le creeze. România este bogată în talente, însă uneori acestea se perimează înainte de vreme din cauza lipsei de substanţă în pregătire. Timpul a fost scurt, este adevărat, însă o mostră despre cum trebuie lucrurile realizate îi va ajuta cu siguranţă pe cei aflaţi la începutul carierei. Luând separat numai partea tehnică, atât de bine demonstrată chiar vocal de mezzosoprana Viorica Cortez, ascultând glasurile cursanţilor din prima zi şi până în seara spectacolului, am remarcat un progres uimitor. Fără a recurge la artificii, la spectaculozitate cu orice preţ, soliştii au fost capabili în final să redea în mai mare măsură atât dovada talentului, cât mai ales spiritul muzicii.

În privinţa cursului de actorie, acesta a fost deosebit de util şi de interesant. Pornind de la lucruri de bază, Vincenzo Liotta a subliniat diferenţele dintre arta actorului de teatru şi cea a cântăreţului de operă, lucrând fiecare scenă propusă de artişti în cele mai mici, dar semnificative detalii, chiar dacă acestea veneau numai din structura muzicii. Un curs util pentru oricine activează în domeniul operei, fie că este cântăreţ sau regizor.

Concertul de arii şi duete din opere de pe scena Ateneului a fost rezultatul efortului colectiv al studenţilor şi profesorilor. Nici un detaliu nu a fost lăsat la voia întâmplării. Au evoluat sopranele Tina Munteanu, Ana Cebotari, Cristina Dan, Tatiana Purcaru şi Silvia Baltog, mezzosopranele Sidonia Nica, Florentina Soare, Liliana Mattei Ciucă, Sorana Negrea şi Daniela Burlacu, tenorii Liviu Iftene, Lucian Corchis şi Liviu Indricău şi baritonul Iordache Basalic. Invitatul de onoare a fost tenorul Marius Budoiu.

Programul a fost echilibrat şi spectaculos în acelaşi timp, punând în valoare calităţile soliştilor. Câteva momente au fost deasupra mediei concertului, unele datorând mult frumuseţii glasurilor interpreţilor. Am remarcat expresivitatea şi forţa vocală în cazul sopranei Tina Munteanu (Un bel di vedremo din Madama Butterfly de G. Puccini) şi al tenorului Liviu Iftene (Una furtiva lagrima din Elixirul dragostei de G. Donizetti), generozitatea timbrală a mezzosopranei Liliana Mattei Ciucă (aria Dalilei din Samson şi Dalila de Saint-Saëns), curăţenia şi siguranţa tehnică a mezzosopranei Florentina Soare (aria lui Orlovsky din Liliacul de J. Strauss). Frumoasă a fost apariţia sopranei Ana Cebotari în aria Meine Lippen, sie küssen so heiß din Giuditta de Fr. Lehar, artista demonstrând pe deplin calităţile sale scenice într-o coregrafie căreia regizorul Vincenzo Liotta i-a acordat foarte multă atenţie. Artistul total s-a dovedit a fi baritonul Iordache Basalic, a cărui experienţă artistică, dar şi vocea bogată în armonice şi bine susţinută tehnic au strălucit în Largo al factotum din Bărbierul din Sevilla de Rossini. Starul serii a fost, bineînţeles, tenorul Marius Budoiu, care a oferit culminaţia spectacolului cu aria In fernen Land din Lohengrin de R. Wagner.

Concertul nu reprezintă, însă, sfârşitul acestui masterclass. O întâlnire cu astfel de personalităţi are urmări pentru întreaga viaţă artistică a celor tineri. Iată un proiect al cărui prim pas a fost nu doar un succces, ci un eveniment benefic pentru viitorul vieţii muzicale româneşti şi pentru care iniţiatorii merită toate felicitările, încurajările şi sprijinul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...