O binevenită reactualizare a colaborării dintre Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi Filarmonica „George Enescu”, proiectul Concerte de muzică românească a oferit, în seara zilei de 2 februarie în sala mică a Ateneului Român, evenimentul intitulat Atelierul de electroacustică.
Într-o atmosferă quasi-familială, cinci compozitori din zona avangardei, fiecare cu un program estetic şi o modalitate proprie de a îmbina sursele acustice şi pe cele electronice, şi-au expus lucrările şi convingerile: Călin Ioachimescu, Corneliu Dan Georgescu, Maia Ciobanu, Octavian Nemescu şi Irinel Anghel
Seara a început cu o lucrare ambientală (Digital Birds a lui Călin Iochimescu), în care au fost prelucrate sunete emise de păsări, în timp ce altele au fost genrate electronic, fiind audibile două secţiuni dictincte, cea de a doua mai întunecată, dominată de isonuri grave.
Corneliu Dan Georgescu a trimis o piesă nouă, intitulată Ritual für die Harmonie, o lucrare spectrală în care, peste isonurile armonice se suprapun episoade concrete decupate din cotidian (zgomote din trafic, din mulţimi de oameni, etc).
Maia Ciobanu a propus o lucrare programatică, bazată pe versete din Apocalipsa după Ioan, intitulată Veni-va!, o piesă inspirată de trăiri personale, de frustrări, neîmpliniri, dezamăgiri. Compozitoarea foloseşte – în contextul spiritual al lucrării – un cantus planus generat electronic, peste care suprapune elementele de tensionare, mergând în crescendo către un climax dramatic, simbolizând o rezolvare dureroasă a problemelor acestei lumi.
Lucrarea lui Octavian Nemescu – Natural – Cultural - a fost audiată în varianta din anul 1973. „Octavian Nemescu este un compozitor care cere”, explică Maia Ciobanu în prezentarea sa, subliniind faptul că muzica celui care, alături de Corneliu Dan Georgescu, a fost creatorul curentului arhetipal presupune participarea auditoriului la fenomenul atistic. Fiind o îmbinare de elemente acustice şi electronice, Natural – Cultural aparţine deopotrivă curentului spectral şi muzicii procesuale, după cum a explicat însuşi compozitorul. „Este o lucrare care conţine vibraţii din regnurile mineral, vegetal, animal dar şi voce umană, o lucrare care creşte asemenea unui copac, pornind de la sunetul sol.” Îmi voi permite să citez un fragment dintr-o cronică realizată de Viorica Anghelescu pentru Contemporary Music Journal, publicată pe 10 aprilie 2010 pentru a descrie evoluţia acestei lucrări: „Materia devine om, devine spirit, devine apoi conştiinţă pură, căutând continuu, fără oprire, ceva, fericirea şi durerea.” Există o funcţionalitate a acestei piese, cum de altfel există pentru multe lucrări din creaţia lui Octavian Nemescu. Compozitorul afirmă că, la modul ideal, lucrarea ar trebui ascultată la rasaritul sau la apusul soarelui, undeva pe un vârf de munte.
Piesa de încheiere i-a aparţinut compozitoarei Irinel Anghel, despre care Maia Ciobanu afirmă că „face totul pentru a se simţi bine creând muzică”. Vortando a fost o îmbinare de muzică preînregistrată cu elemente vocale live şi joc scenic, mergând foarte mult în zona entertainment -ului.
O seară specială, deşi publicul nu a fost numeros, în care au fost binevenite explicaţiile aproape pedagogice ale compozitoarei Maia Ciobanu, ca şi interacţiunea cu publicul şi compozitorii prezentaţi. Nu ştiu dacă există un anumit tip de auditoriu pentru muzică nouă, însă unele proiecte au avut un succes enorm, dacă ne amintim spectacolul cu Orestia II de Aurel Stroe realizat în toamna anului trecut la UNMB sau punerea în scenă a operei Ultimele zile, ultimele ore de Anatol Vieru în cadrul Festivalului „George Enescu” din 2007. Poate că publicitatea face ca orice să se vândă, sau poate că elementul vizual este foarte important. Merită încercate toate variantele. Cert este că acest tip de muzică nu este adresat simţurilor, ci altor zone ale minunatei şi evoluatei fiinţe umane.
Comentarii