Treceți la conținutul principal

Opere în concert pe scena Radioului

Un proiect interesant al Formaţiilor Muzicale Radio (sau, aşa cum sunt denumite azi, Orchestrele şi Corurile Radio) îl constituie punerea în scenă în fiecare stagiune a unei opere mai puţin cântate sau chiar absentă din repertoriul teatrelor autohtone. Au fost prezentate publicului meloman, în această formă, lucrări ca Adriana Lecouvreur de Cilea, în care am avut bucuria de a o vedea şi asculta pe soprana Nelly Miricioiu, Hérodiade de Massenet, La Gioconda de Ponchielli, Stifellio de Verdi sau I Puritani de Bellini. Pentru seara zilei de 21 ianuarie, au fost alese două lucrări de Ravel – Ora spaniolă (L'heure espagnole) şi Copilul şi vrăjile (L'enfant et les sortileges) – într-o interpretare de excepţie: Orchestra Naţională Radio condusă de dirijorul Julien Salemkour, cu participarea Corului Academic (dirijor Dan Mihai Goia) şi a Corului de Copii Radio (dirijor Voicu Popescu) au acompaniat ansamblul de solişti, eroina serii fiind mezzosoprana Ruxandra Donose. Despre Julien Salemkour aflăm din notele de program că îmbină activitatea dirijorală cu cea de pianist concertist, conducând din anul 2001 orchestra Operei de Stat din Berlin, fiind asistentul lui Daniel Barenboim.

Soliştii Orei spaniole au fost Ruxandra Donose (Concepción), tenorii Philippe Do (Gonzalve) şi Valentin Racoveanu (Torquemada), baritonul Yuriy Tsiple (Ramiro) şi basul Petre Burcă (Don Iñigo Gomez). Desigur, starul invitat a oferit spectacolul, atât vocal cât şi în privinţa interpretării. Fiind în culmea unei cariere impresionante, Ruxandra Donose a strălucit în roluri de factură diferită atît pe scenele teatrelor Covent Garden, Opera Bastille şi Opera Mare din Paris, Deutsche Oper Berlin, Semper Oper Dresda, din Hamburg, Zürich, Torino, Teatro La Fenice - Venezia, cât şi pe cele de concert. După ce a interpretat Ora spaniolă de Ravel la Covent Garden şi în varianta de concert cu Deutsche Symphony Orchester (dirijor Marek Janowski), Ruxandra Donose a redat acum pentru publicul bucureştean frivolitatea, ipocrizia dar şi şarmul lui Concepción, conturând personajul chiar şi în absenţa condiţiilor scenice proprii. Frumoase au fost, de asemenea, interpretarea tenorului francezo-vietnamez Philippe Do şi cea a baritonului Yuriy Tsiple deşi, legaţi de partitură, nu au avut libertatea de a-şi juca rolurile.

În partea a doua a serii, cu o mai mare desfăşurare de forţe a fost interpretată lucrarea L'enfant et les sortilèges Cu şapte solişti acoperind multitudinea de roluri, fantezia lirică în două acte a prins viaţă pe scena Sălii Radio. Astfel, Ruxandra Donose (copilul), mezzosoprana Aura Twarowska (mama, ceaşca şi libelula), soprana Teodora Gheorghiu (focul, privighetoarea şi prinţesa), tenorul Philippe Do (ceainicul, bătrânul şi broasca), baritonul Yuriy Tsiple (ceasul, motanul), basul Petre Burcă (fotoliul, copacul), mezzosoprana Antonela Bârnat (pisica, un păstor, veveriţa) şi soprana Tina Munteanu (scaunul, bufniţa, liliacul, o păstoriţă) au fost însoţiţi de cele două coruri ale Radio-ului în basmul lui Ravel. Spectacolul a generat o stare de satisfacţie auditivă deplină, Orchestra Naţională Radio fiind într-o formă foarte bună, cu un dirijor riguros, creativ şi expresiv. Momentele solistice au extaziat publicul. Trei voci feminine grave (Donose, Twarowska şi Bârnat), educate la clasa reputatei profesoare şi artiste Georgeta Stoleriu, au avut în comun doar rigoarea tehnică, pentru că în plan timbral şi expresiv au fost diferite, oferind o paletă amplă de culori, atât de bine valorificate de muzica lui Ravel. Momente în care rămâneam cu respiraţia tăiată au fost solo-urile sopranei Teodora Gheorghiu (laureată a concursurilor Reine Elisabeth şi George Enescu), ale cărei acute în pianissimo şi staccati păreau supraumane.

Cu toate că a Ruxandra Donose a fost numele care a umplut Sala Radio, întreaga echipă de muzicieni a condus la remarcabilul succes al operelor în concert. Dirijorul Julien Salemkour a controlat şi condus eşafodajul sonor, realizând echilibrul şi diversitatea timbrală. Soliştii au fost cu toţii la un nivel profesional înalt, mulţi dintre ei fiind premiaţi ai concursurilor naţionale şi internaţionale de canto şi aflându-se de altfel - cum este cazul Aurei Twarowska sau al Teodorei Gheorghiu - în plină carieră internaţională.

O muzică fascinantă, senzuală, realizată de muzicieni excepţionali, un spectacol din care doar decorurile lipseau, prezenţa unui nume sonor al artei interpretative internaţionale au fost elementele unuia din cele mai reuşite concerte din această stagiune ale Radioului. Am fost astfel martorii unui experiment plin de succes, al unui triumf al muzicii lui Ravel într-un spaţiu în care parcă nu mai puteam vedea dincolo de La traviata şi, uneori, Tosca.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...