Treceți la conținutul principal

Sărbători corale

Aniversare, Crăciun, muzică sud-americană, entuziasm, culoare, sunt câteva dintre lucrurile care rămân în minte după concertul Corului Academic Radio din seara zilei de 9 decembrie 2010. După ce Corul Filarmonicii a sărbătorit 60 de ani de la înfiinţare, era rândul mai bătrânului ansamblu să-şi răsplătească publicul la cei 70 de ani împliniţi. Făcând parte din seria de evenimente programate cu ocazia Zilei Internaţionale a Cântului Coral, concertul a fost contrapunctat de lansarea în foyerul sălii de concerte a CD-ului cu Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu, editat de Casa Radio, eveniment la care, în afara protagoniştilor (Dirijorii Horia Andreescu şi Dan Mihai Goia, cvartetul solistic alcătuit din soprana Sanda Şandru, mezzo soprana Claudia Codreanu, tenorul Ionel Voineag şi basul Pompei Hărăşteanu) a luat cuvântul muzicologul Valentina Sandu Dediu.

Revenind la scenă, aş putea spune că alegerea muzicii Sud-americane pentru un astfel de eveniment a fost un lucru inedit, programul conţinând, pe lângă Misa Criolla şi Navidad Nuestra de Ariel Ramirez, lucrări ale unor compozitori quasi-necunoscuţi: Oscar Luis Santos Basso, Adrian Cuello Piraquibis, David Nino, Emilio Murillo. Acompaniamentul a fost realizat de Dan Teodorescu şi Constantin Aolăriţi (percuţie), Dragoş Şerbănescu (contrabas) şi Carmen Săndulescu (pian), cărora li s-au alăturat câţiva membri ai corului, aceştia având posibilitatea de a-şi arăta talentele „ascunse”: Angi Tănase – acordeon, Liviu Ofiţeru - vioară, block-flöte, Adrian Ilie - vioară, Aurel Frangulea - chitară, Petre Fârtăţescu – chitară. Pentru susţinerea părţilor solistice, au fost invitaţi artiştii sud americani stabiliţi în România - Wladimir Pesantez (Ecuador) şi Hector Lopez (Mexic) – dar şi doi membri ai corului: tenorul Nicolae Simonov, prezent din ce în ce mai des ca solist în concerte vocal simfonice, şi baritonul Cornel Popuşoi.

Aşadar, o sărbătoare în familie, fără prezenţa vreuneia din cele două orchestre ale Radioului, fără un repertoriu pretenţios, dar interpretat cu bucurie, cu un dirijor entuziast şi dedicat. Binevenită a fost pata de culoare adusă de soliştii sud – americani, Hector Lopez - solist al operei din Bucureşti - strălucind in Misa Criolla. Am remarcat prestaţia lui Aurel Frangulea în ipostaza de chitarist, artistul făcând faţă cu brio cerinţelor partiturii.

Felicitările, elogiile şi diplomele onorifice din partea Asociaţiei Naţionale Corale din România au fost aduse de către preşedintele acesteia, dirijorul Voicu Enăchescu, alături de cele oferite de Orchestrele şi Corurile Radio.

Deşi atât scopul creării, cât şi activitatea curentă ale Corului Academic Radio o reprezintă concertele vocal-simfonice, ansamblul a avut de-a lungul celor şapte decenii, alături de Corul Naţional de Cameră Madrigal, o contribuţie importantă în promovarea muzicii româneşti, atât prin activitatea scenică, dar şi prin multele înregistrări realizate. Multe prime audiţii şi-au găsit astfel drumul către public în interpretarea Corului Radio. Evoluând sub conducerea dirijorilor Dumitru D.Botez, Gheorghe Danga, Dumitru D. Stancu, Constantin Petrovici, Emanuel Elenescu, Alexandru Sumski, Carol Litvin, Aurel Grigoraş şi Dan Mihai Goia, distinsul ansamblu a realizat turnee în Italia, Bulgaria, Grecia, Cipru, Spania şi Israel, iar repertoriul variat cuprinde atât lucrări vocal-mfonice, cât şi madrigale, poeme, balade şi miniaturi.

Meritând mai multă amploare, atenţie şi consideraţie, concertul Corului Academic Radio a fost un reuşit exerciţiu de adaptare, o adiere proaspătă, o ieşire din zona convenţionalului, iar reacţia publicului nu putea fi mai îmbucurătoare, cu toţii dorind să vedem în următoarele decenii ce poate să ofere sărbătoritul. La multe succese!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...