Treceți la conținutul principal

Bucuria dansului III

-->
Ca de fiecare dată când a avut loc un recital din proiectul Bucuria dansului, şi în seara de 28 mai a. c. Studioul de concerte „Alfred Alessandrescu” al Radiodifuziunii a fost neîncăpător pentru publicul meloman. Cel de al treilea episod din seria concertelor susţinute de pianiştii Carmen Săndulescu şi Dan Stoenescu a avut un program alcătuit exclusiv din muzică americană aranjată pentru pian la patru mâini sau pentru două piane. O parte dintre transcripţii au fost realizate chiar de Dan Stoenescu.
Colaborarea celor doi artişti angajaţi ai Formaţiilor Muzicale Radio a început în anul 2007, primul recital intitulat „Bucuria dansului” având loc la sfârşitul lunii mai a acelui an în Studio-ul „Alfred Alessandrescu”. Programul a conţinut suite de balet şi piese având caracter dansant din sfera muzicii universale în aranjamente pentru pian patru mâini şi pentru două piane. Cea de a doua etapă a proiectului a purtat subtitlul ProEuropa şi a cuprins lucrări din din secolele XIX şi XX, dintre care transcripţia pentru două piane a baletului „Sacre du Printemps” de Igor Stravinsky a avut un efect deosebit atât datorită interpretării., cât şi a efectelor de scenă folosite. Spectacole aparţinând acestui proiect au avut loc şi pe alte scene de concert din ţară.
Artiştii au adus în faţa publicului, ca de fiecare dată, un program deosebit de atrăgător, cu toate că de data aceasta densitatea de „şlagăre” a fost mai mică decât în spectacolele din anii anteriori. Purtând subtitlul American Salsa & Jazz, recitalul a avut în componenţă în prima parte Patru Dansuri Braziliene de E. Nazareth, Suita Carnaval la Rio de L. Bonfa, T. Jobim şi Z. Abreu, Conga La Comparsa de E. Lecuona şi M. Camillo, Patru Tangouri Anotimpurile la Buenos Aires de A. Piazzolla, iar în partea a doua - Suita Country de A.Copland, R. Rodgers şi Ph. Sousa, Stop Time Rag & Meaple Leaf Rag de S. Joplin, Fantezie Coregrafica din Porgy and Bess de G. Gershwin. Pentru Anotimpurile de A. Piazzolla au fost invitaţi violonista Alida Maereanu şi violoncelistul Florin Mitrea.
Calitatea tehnică a fost impresionantă. Pasajele de virtuozitate executate sincron au fost dovada unei comunicări deosebite, între cei doi fiind o reală simbioză artistică. Sonorităţile generoase, deloc agresive în intensităţile mari şi o interpretare în stil, plină de sensibilitate şi total lipsită de exagerări au cucerit audienţa. Un mic accident a întrerupt pentru câteva minute atmosfera creată în studioul T8 al Radio-ului: o coardă a primului pian a cedat. Cu toate acestea, starea de bucurie pe care artiştii au intenţionat şi au reuşit de fiecare dată să o creeze nu a fost alterată.
Aplauzele păreau să nu se mai sfârşească la finalul concertului care a întregit acoperirea „geografică” a muzicii de dans (cea accesibilă universului nostru cultural). Pianiştii Carmen Săndulescu şi Dan Stoenescu au reruşit pentru un moment să aducă atenţia publicului în zona camerală, care, din păcate, a devenit o „Cenuşăreasă” a lumii muzicale româneşti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tataie, de ce sunt războaie în lume?

Aveam vreo patru sau cinci ani când am înțeles ce este un război. La televizor era plin de filme de propagandă, iar la radio de piese de teatru, multe cu acțiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial.   În anii comunismului, am crescut, ca mai toată lumea din generația mea, cu bunicii. Ca orice copil, mă mai strâmbam când mâncarea avea alt gust, când în loc de smântânică era iaurt, sau când mai aveam de trecut printr-un fel de mâncare până să ajung la prăjituri. Bunica zicea atunci, cu accentul ei de peste Prut: „Îți cei osândă!“, iar bunicul a izbucnit la un moment dat:  “Eu am văzut om mort de foame!“. Uneori, bunicul mai pomenea cuvântul „război“, el fiind veteran, iar la radio auzisem despre conflictul dintre Iran și Irak. Înțelegeam că este ceva cumplit, distructiv, că oamenii omoară oameni, dar nu vedeam rațiunea din spatele unor astfel de acțiuni. L-am întrebat: „Tataie, de ce sunt războaie în lume?” Și a răspuns: „Pentru că oamenii se ceartă. Mă cert eu cu t...

Cinci locuri de meditație la Paris

Am trecut cu toții prin câteva săptămâni tensionate, în care am funcționat mai mult pe pilot automat, fără să știm cum va arăta viitorul apropiat. Astăzi, mi-am amintit că viața mea arăta cândva altfel și avea o puternică influență franceză. V-am promis că vă voi purta alături de mine prin muzeele și galeriile de artă ale Parisului, iar acum vreau să îmi respect această promisiune. Când simțeam nevoia unei „cure de frumusețe,” locul meu preferat era Musée d’Orsay. Deși Luvrul este impresionant, copleșitor prin diversitatea colecțiilor sale – de la începuturile civilizației până la impresionism – am simțit că la final de zi rămân în minte doar câteva imagini clare - Mona Lisa, lucrările lui Giotto sau Botticelli, și desigur, celebra Venus din Milo – și dureri de picioare. Muzeul este imens. În momentul în care treci pe lângă el ai impresia că nu se mai termină. Sunt 16 km de galerii de artă. În ultima mea zi la Paris, am ținut neapărat să revizitez  Muzeul Cluny , dedicat artei medi...

Un artist român la Paris

M-am întors după cele trei luni petrecute în capitala Franței, probabil cel mai relevant oraș pentru cultura și evoluția societății europene din ultimele trei secole. Pe cât de multă lumină are, pe atât de multe umbre ascunde Parisul. Am pătruns într-o comunitate de artiști independenți, unde mi-am găsit cu greu locul, întrucât majoritatea erau din alte zone stilistice și se ocupau în special de artele vizuale, iar eu sunt un muzician clasic în plină carieră și care lucrează la cel mai înalt nivel în România. Însă s-au conturat câteva colaborări și în acele circumstanțe   Organizarea recitalurilor în Franța a fost o provocare din mai multe motive. Când ajungi într-un loc nou, pe care abia începi să-l cunoști și unde știi că va trebui să te ridici la un anumit nivel, presiunea e imensă. Multe nopți au fost nedormite din această cauză. Am mai avut și ghinionul să ajung în perioada de concedii, iar graficul meu conținea activități exact în acel timp! Am descoperit destul de târziu că ...