Treceți la conținutul principal

Ce ne impresionează

Tad Nishkala de Shri Adi Shankaracharya enumeră tot ce nu suntem în afara Spiritului – partea cea mai profundă a conștiinței, aflată dincolo de rațiune și simțire – și descrie astfel starea ideală a ființei umane realizate spiritual: starea în care nimic nu ne mai poate domina, în care doar observăm, iar Dumnezeu vede prin ochii noștri și rezolvă problemele lumii.

Cu toate acestea, nivelul nostru real nu este acolo. Sunt puține persoane care trăiesc efectiv în Turya. Majoritatea suntem încă tridimensionali – materia încă ne domină, iar emoțiile decid pentru noi.

Știe cineva cum funcționează marketingul?
Eu am învățat. Cuprinde tehnici de persuasiune și ți se spune că nu, nu e manipulare, pentru că clientul este conștient că se află în fața unui text publicitar. Am învățat cum să pescuim: cum să creăm emoție în trei secunde, pentru ca un client să rămână încă 30 în fața clipului nostru, ca să ne cumpere produsul.


Am învățat însă ceva și mai important: absolut toate momentele în care încerci să convingi pe cineva să facă un anumit lucru – chiar și în propriul lui interes, chiar și atunci când încerci să convingi un copil să mănânce legume – folosesc tehnici de vânzare. În orice moment, vinzi ceva, chiar dacă îl oferi gratuit: o campanie de conștientizare, o idee, o reacție, o ciocolată, un candidat la alegeri, un program, o casă etc.

Și cum vinzi? Prin generarea de emoții. Pozitive, negative – nu contează. Statisticile spun că cele negative sunt mai ușor de creat și mai ușor de gestionat de către agenții de marketing. Mai ales când nu ai un produs sau serviciu pe care să îl diferențiezi pe piață, creezi emoții negative în jurul produselor concurenței. Poate nu atragi mulți clienți, dar găsești câțiva care să aleagă produsul tău atunci când nu îl mai vor pe al celorlalți.

Știu toate etapele generării unor astfel de clipuri: câte secunde să aibă, ce lumină, ce intonație, cum subliniezi cuvintele-cheie, ce muzică pui pe fundal și, cel mai important, cum arată scenariul. Și o să spuneți: „Vai, dar actorii depun atât de mult efort ca să învețe un text pe de rost?” NU. E o aplicație care se cheamă teleprompter, o folosesc și eu pe mobil. Citești textul părând că te uiți în ochii audienței.

Acesta este un exemplu cu rezultate rapide, pentru reacții rapide (cumpără / votează / înscrie-te / mergi la concert etc.)

Mai am un exemplu – o experiență foarte interesantă pe care am avut-o în timpul unor programe online. Într-una din seri, a fost invitat episcopul Germaniei, Luxemburgului și Belgiei, parcă. Și vorbea atât de frumos!!! Simțeai, literalmente, cum ți se deschide inima. Și, cum era atât de emoționant discursul, îmi curgeau lacrimi pe față și... era frumos... și... STOP! De ce îmi curgeau lacrimi? Asta nu este o reacție normală, ci o hiperstimulare a emoțiilor. Poate a fost făcută inconștient de acel preot cu discurs superb, dar nu este ceva obișnuit în Sahaja Yoga. La un moment dat, un tânăr din audiență a întrebat care e diferența dintre încredere și mândrie. Desigur, nu puteam să intervin, că nu era seara mea. Iar preotul a zis că uneori poate e bine să nu prea avem încredere în noi. Atunci s-a făcut lumină de tot și m-am delimitat complet de acea experiență. Era clar că este un fenomen distructiv din punct de vedere subtil, că se creează o dependență emoțională între vorbitor și audiență.

Un al treilea exemplu: după o astfel de experiență emoțională puternică, dacă te uiți la un discurs cu Shri Mataji Nirmala Devi, observi că acesta nu te „impresionează” în sensul convențional. Pentru că Shri Mataji nu vinde nimic. Nu creează cârlige emoționale. Nu vorbește cu ego-ul și superego-ul. Poate simți pace, dacă se liniștesc canalele laterale, poate începi să-ți aduci aminte că ești altceva decât cumpărător, alegător, consumator sau producător de ceva. Vezi că îți face bine, și că binele acela contrastează profund cu ce simțeai înainte.

Închei cu rugămintea de a avea mare grijă de emoțiile noastre și de felul în care sunt folosite, pentru că prin intermediul lor pot pătrunde tot felul de influențe subtile și ne putem rata evoluția.

Emoțiile sunt, în sine, neutre – ele sunt doar o formă de energie care curge prin sistemul nostru subtil. Însă atunci când nu le conștientizăm, când le permitem să ne conducă reacțiile, deciziile și relațiile, devenim vulnerabili. Prin emoții se pot strecura proiecții, atașamente, dependențe și chiar influențe externe, care ne abat de la calea interioară.

Manipularea emoțională nu vine doar din afară, prin discursuri, media sau marketing, ci și din interiorul nostru, atunci când lăsăm dorințele, fricile sau nevoia de validare să ia locul discernământului. În acele momente, nu mai suntem martori – ci devenim pioni ai propriilor condiționări.

Ce ne impresionează nu este ceea ce ne ajută să evoluăm.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Trei fisuri invizibile care destramă comunitățile

  Ne plac ideile de comunitate, apartenență, prietenie. Ne plac inițiativele frumoase, colectivele care „fac ceva bun”, grupurile care se strâng în jurul unui ideal – fie el cultural, civic, spiritual sau educațional. Și totuși, trăim într-o lume în care comunitățile reale sunt fragile. Se destramă rapid, fără scandaluri majore, dar cu o uzură lentă și tăcută.  De ce? Iată trei cauze subtile – dar decisive – care slăbesc comunitățile din interior. Nu vin din afară. Le generăm noi înșine, uneori fără să ne dăm seama. Compromisul etic și toleranța față de impostură Un ecosistem social începe să se fisureze atunci când valorile declarate nu mai sunt susținute de fapte. Când se tolerează comportamente toxice sau nedemne „pentru că persoana e importantă”, pentru că „are rezultate”, pentru că „dă bine”. Problema nu e că apar derapaje – asta se întâmplă în orice grup uman. Problema apare când ele sunt mascate, ignorate sau justificate prin duble standarde. Adevărul devine...