Treceți la conținutul principal

Între patrimoniu, educație și muzică

La mulți ani!

Am încheiat anul trecut cu un proiect educativ început în Grecia, urmat de un concert la București.

Am început 2026 cu episodul al doilea din Pairing for Sharing, proiect inițiat de Situl Arheologic din Nemea în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”, care a intrat acum în linie dreaptă. Cofinanțată de Comisia Europeană, prin Biroul Mărcii Patrimoniului European, inițiativa se află în etapa de transformare a ideilor în activități educative dedicate adolescenților, menite să îi apropie de patrimoniul cultural.

În această săptămână, la Ateneul Român, echipele Asociației Diadrasis, ale Departamentului de Istorie Antică din Corint și ale Filarmonicii „George Enescu” au organizat un atelier de lucru pentru elaborarea programelor educaționale, alături de reprezentanți ai Muzeului Municipiului București, Academiei Române, Bibliotecii Metropolitane București și ai mediului educațional (Inspectoratul Școlar General și Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”).


 

 Content Library Image Content Library ImageContent Library Image


Și, ca de fiecare dată când încep un capitol nou, a nins.
Viața de manager de proiect este palpitantă… și epuizantă.

Content Library Image

Continuăm pe 26 ianuarie cu Artă și Glorie!
Este o mare bucurie să revin alături de colegii din Orchestra Filarmonicii „George Enescu” pentru un nou recital neconvențional.

Luni, 26 ianuarie, ora 14:30, la Sediul Central Mihail Sadoveanu – Biblioteca Metropolitană București, vă invităm să experimentați strălucirea și bogăția spirituală a muzicii. Printre bijuteriile pe care le vom prezenta se numără Gloria de Händel, o lucrare descoperită abia în 2001 și pe care am interpretat-o în premieră în România în 2008.

Un concert pentru toate generațiile, unde muzica devine poveste și încântare pentru suflet!

Voi cânta (și povesti) împreună cu:

Andra Lucia Matei – vioarăDelia Diaconescu – vioarăBogdan Gogoncea – vioarăEugen-Bogdan Popa – violoncelLaurențiu Marius Darie – fagotAnamaria Biaciu-Popa – continuo (invitată)

În program: lucrări de G. F. Händel, J. S. Bach, J. Halvorsen și A. Vivaldi.

Intrarea este liberă, dar vă recomandăm să vă rezervați locurile aici.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...

Handbook for Adult Life

Chapter Three: I Am So Worried Or, How to Successfully Spiral Without Actually Helping Anyone Let’s talk about a classic adult maneuver: the Grand Performance of Worry. You know the one. Something bad happens—someone’s in trouble, someone needs help—and instead of jumping into action, you offer... worry . Big, loud, beautifully hand-wringing worry. Oscar-worthy concern. Bravo. But here’s the kicker: what exactly are you doing with all that worry? Does it stop the bleeding? Pay the bills? Solve the crisis? Nope. It just kind of floats there, useless and dramatic, like a scented candle in a house fire. Of course, we all feel worried sometimes. That’s human. But let’s be honest: some of us are out here treating worry like it’s a job title. “Yeah, I was really busy today—had a full schedule of catastrophizing from 10 to 4.” And deep down, what’s the goal here? Is it support—or is it the social media soft launch of your empathy brand? You post: “Ugh, I’m just SO heartbroken right now ...