Treceți la conținutul principal

Despre muzică, libertate și curajul de a crea – Festivalul AERIAL

Niciodată nu este destulă muzică. Chiar dacă avem Festivalul Enescu – un colos cultural, un produs al mega-industriei muzicale – uneori simțim nevoia de ceva adresat ție și doar ție, ceva „hand-made”. Asta aduce Festivalul AERIAL, inițiat de pianista și compozitoarea Anca Elena: un manifest artistic care nu cere voie să existe și care îndrăznește să își găsească drumul în afara circuitelor oficiale.


Am bucuria să fiu invitată în această serie de recitaluri , care se desfășoară între 31 august și 14 septembrie, în locuri cu suflet – Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” și Palatul Mogoșoaia – dar și în spațiul digital, cu o primă audiție online, accesibilă tuturor. Anca Elena, autoarea acestui festival, a decis să transforme o serie de proiecte tratate cu indiferență de instituțiile finanțatoare într-o sărbătoare a libertății artistice. „Muzica nu cere aprobare” – iar acest motto se simte în fiecare program!

În această aventură muzicală, ne vom alătura Ancăi două soprane - Laura Tătulescu și subsemnata - și videograful 

În program: Mahler, Schubert, Enescu, dar și creații proprii – cum este inedita fantezie pentru pian solo Capra cu trei iezi (da, chiar așa!), ce va încheia festivalul pe 14 septembrie, online.

Intrarea este liberă la toate evenimentele.

Programul Festivalului AERIAL:

Duminică, 31 august, ora 17, Palatul Mogoșoaia

         Aerial, Aelena's Piano Dream

Luni, 1 septembrie, ora 17, Biblioteca Metropolitană București  

          Seară Schubert, cu soprana Laura Tătulescu și pianista Anca Elena

Duminică, 7 septembrie, ora 17, Palatul Mogoșoaia

         Seară Schubert, cu soprana Laura Tătulescu și pianista Anca Elena

Luni, 8 septembrie, ora 17, Biblioteca Metropolitană București 

      Mahler 165, Liebst du um Schönheit, cu soprana Cleopatra David și pianista Anca Elena

Duminică, 14 septembrie, ora 20, online pe canalul https://www.youtube.com/@ancaelena79

      Capra cu trei iezi, o fantezie pentru pian solo de Anca Elena

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când liniștea are subtitrare

Nu am putut funcționa niciodată în zgomot. Nu cel sonor — ci acel zgomot mental, difuz, apăsător, care vine dintr-o informare haotică, dintr-un flux de opinii mai tare decât realitatea însăși. Pentru mine, „normalitatea” nu a însemnat niciodată jurnalul de la ora 19. Obiceiul de a urmări știri sau talk-show-uri apare doar în prag de alegeri, în vreme de criză sau revoltă — Colectiv, Ordonanța 13, războiul din Ucraina. Diminețile mele încep, de ani buni, cu jurnale în franceză sau reportaje în germană. Nu e un simplu capriciu cultural, ci o necesitate profesională, iar conectarea la spațiul european — și mai ales francofon, în ultimii ani — e parte din munca mea și din identitatea mea de artist. Uneori încerc să gândesc în franceză, alteori în germană — în funcție de perioada de studiu sau de contextul în care lucrez. Dar mereu este vorba despre un alt nivel de înțelegere: mai adânc,  lucid, ancorat în sens. Serile se încheiau cu teatru radiofonic — un obicei de a adormi în compania...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre tăcere, adevăr și moralitate: ce fel de comunitate vrem?

 România este, poate mai mult decât alte locuri, o țară în care tăcerea a fost ridicată la rang de virtute, iar exprimarea adevărului a ajuns să fie tratată ca un act de agresiune. Moralitatea, stima de sine, echilibrul între inimă și rațiune — toate par astăzi sub asediu, în special în comunitățile care ar trebui să funcționeze pe baza unor valori clare și sănătoase. În decursul a peste trei decenii de activism, atât în România cât și în afara granițelor, am observat cum oameni bine intenționați au fost marginalizați pentru că au ales să spună adevărul. Cei care au avut curajul să semnaleze derapaje morale sau abuzuri au fost adesea etichetați drept “conflictuali” sau “negativi”. În realitate, au fost agresați de către cei care se simțeau vizați. Imoralitatea a fost tolerată. Au fost relații în interiorul comunităților — unele asumate, altele nu — dar judecata a fost aplicată selectiv: cei lipsiți de influență au fost excluși, în timp ce cei „bine conectați” au fost iertați și c...
Un comentariu
Citiți mai multe

Dicționar: muzician

Mă pregăteam să intru într-o emisiune la un post de radio, iar gazda era de formație actriță. Vorbeam despre accesibilizarea spectacolelor și ajunsesem la muzică și la persoanele cu probleme de auz. Îmi dădea exemplul Coldplay și al unor veste speciale și nu înțelegea de ce muzica clasică nu poate fi accesibilizată. Nu mi-a trecut prin minte să-i vorbesc despre conectarea prin Kundalini și vibrații, însă, înainte de a se face acest lucru, este nevoie de o condiție: ca muzica să fie cântată măcar corect. Și nu oricine poate face asta. Să explic. Muzica este domeniul care necesită cea mai îndelungată specializare. Ca să devii medic, până la 18 ani înveți la o școală de cultură generală și la un liceu teoretic, cu toată lumea. Nu faci materii în plus. Faci pregătire un an sau doi, dar acolo s-a format o industrie clandestină. Pentru muzică, dacă nu ai început cu un instrument, de regulă vioară sau pian, de la vârsta de șase ani, nu are rost să te mai obosești. Nu vei avea nicio șans...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe